Roxana
Întâlnirile online sunt, fără îndoială, o provocare în sine. Dar ceea ce s-a întâmplat la prima mea întâlnire cu Andrei, un bărbat pe care l-am cunoscut pe o aplicație de dating, a depășit orice scenariu pe care mi l-aș fi putut imagina. Ce bărbat vine la prima întâlnire cu părinții lui și, mai ales, cu o listă detaliată de cerințe absurde pentru potențiala sa parteneră? Exact asta mi s-a întâmplat, și am știut din primele minute că nu doar că va trebui să îi înfrunt, dar o voi face în propriii mei termeni.
O conexiune promițătoare… la început
Când l-am întâlnit pe Andrei virtual, părea diferit de toți ceilalți. Conversațiile noastre erau autentice, iar el părea sincer interesat de mine. Prima noastră interacțiune a început cu un compliment neașteptat despre fotografia mea de profil, unde purtam un costum făcut manual.
„Este un costum de Scarlet Witch? Detaliile sunt incredibile!” mi-a scris el.
De aici, conversațiile noastre au curs natural. Andrei părea atent la visele mele de a-mi deschide un studio de design grafic, iar pasiunea lui pentru podcasturi despre crime adevărate și seriale se potrivea perfect cu interesele mele. Am discutat ore întregi despre experiențe personale, inclusiv despre lupta surorii mele cu depresia, la care Andrei a răspuns cu propriile lui povestiri despre anxietate.
Totul părea prea frumos ca să fie adevărat. Trei luni de conversații lungi și apeluri video ne-au adus în punctul culminant: o întâlnire față în față. Eram emoționată și optimistă, convinsă că Andrei ar putea fi „alesul”.
Marea întâlnire… și surpriza neașteptată
Vineri seara, eram pregătită. Am ales cu grijă o rochie care să-mi pună în evidență ochii, la sfatul celei mai bune prietene ale mele, Ana. Mă simțeam plină de încredere și entuziasm. Când am ajuns la cafenea, am privit în jur, căutându-l pe Andrei.
„Lia! Aici!”
Vocea lui m-a condus către o masă unde stătea… cu părinții lui. Am simțit cum entuziasmul meu se prăbușește în stomac. Îmi imaginam o întâlnire romantică între noi doi, nu un interviu de familie.
„Salut, ce se întâmplă?” am întrebat, încercând să-mi ascund confuzia.
Andrei s-a ridicat, zâmbind larg, ca și cum totul ar fi fost perfect normal. „Lia, aceștia sunt părinții mei, Lili și Petru. Ei au vrut să te cunoască.”
Înainte să-mi pot procesa șocul, Lili, o femeie micuță cu un aer autoritar, a scos o foaie de hârtie din poșeta ei elegantă și a declarat: „Avem câteva întrebări pentru tine.”
Lista absurdă de cerințe
Lili mi-a pus în față o foaie plină de întrebări, fiecare mai absurdă decât cealaltă. Iată câteva dintre ele:
- Care este venitul tău anual și care sunt planurile tale financiare pe termen lung?
- Ce afecțiuni medicale ai? Include, te rog, istoricul familial.
- Ai de gând să lucrezi după ce vei avea copii?
- Ești dispusă să organizezi toate sărbătorile în familie fără a cere bani de la Andrei?
Întrebările păreau extrase dintr-un formular de admitere pentru un post executiv, nu pentru o relație romantică.
„Scuzați-mă, dar… asta e o glumă?” am întrebat, sperând că în orice moment cineva va izbucni în râs și îmi va spune că este doar o farsă.
Lili, însă, a răspuns pe un ton serios: „Familia noastră are standarde. Trebuie să ne asigurăm că orice parteneră pentru Andrei este… potrivită.”
Am privit către Andrei, așteptându-mă să intervină, să spună că totul este o greșeală. Dar el stătea acolo, cu privirea aplecată asupra șervețelului, ca și cum ar fi fost complet absent.
Timpul pentru o confruntare
Mi-am dat seama că, dacă cineva trebuia să intervină, acel cineva eram eu. Am cerut să merg la baie, dar în loc să mă îndrept acolo, am ieșit din cafenea și am intrat într-un magazin din colț. Am cumpărat un caiet și un pix, hotărâtă să-mi pun propria listă de întrebări.
Când m-am întors, am pus cu încredere caietul pe masă.
„Înainte să răspund la întrebările voastre, cred că e corect să vă răspundă și părinții lui Andrei la câteva întrebări din partea mea,” am spus, zâmbind dulce.
Lili m-a privit șocată în timp ce am început să citesc întrebările:
- Când ați realizat că Andrei nu poate să-și aleagă singur partenera?
- De câte ori ați mai încercat acest tip de interogare? A avut vreun succes?
- Ați considerat vreodată terapia pentru problemele de control?
Lili a început să protesteze, dar am continuat:
„Întrebarea 4: Când Andrei se va muta din subsolul vostru, veți solicita actualizări săptămânale despre progresul relației?”
La această întrebare, chiar și Petru, până atunci tăcut, a roșit.
O decizie finală
Andrei, în cele din urmă, a ridicat vocea: „Nu ai dreptul să vorbești așa cu părinții mei!”
„Și ei au dreptul să mă trateze ca pe o candidată pentru un interviu de muncă?” am replicat, simțind că furia mea atinge punctul culminant.
Părinții lui Andrei s-au ridicat de la masă, hotărâți să plece. „Ea nu este potrivită pentru tine,” a declarat Lili, trântind foaia cu întrebări în poșetă.
„Ba da, sunt potrivită pentru mine însămi,” i-am răspuns, ridicându-mă și punând pe masă o bancnotă pentru apă. „Noroc în găsirea unei partenere care să corespundă standardelor voastre. Poate încercați pe un site de recrutare, nu pe unul de întâlniri.”
Lecția învățată
Mai târziu în noapte, Ana a râs în hohote când i-am povestit toată întâmplarea. „Pariez că Lili are un tabel de scor pentru toate candidatele lui Andrei,” a glumit ea.
Am râs alături de ea, realizând că tocmai evitasem o problemă majoră. Uneori, cea mai bună alegere este să spui „nu” atunci când cineva încearcă să te controleze. În cazul meu, acea alegere m-a eliberat de o relație care, evident, nu era menită să fie.
