Mirela Loșniță
Un caz unic în instanțele din Iași a stârnit atenția publică după ce o femeie a cerut magistraților dreptul de a continua procedura de fertilizare „in vitro” folosind embrionii creați împreună cu soțul ei, decedat între timp. Cei doi erau căsătoriți de 20 de ani și încercaseră fără succes să devină părinți, recurgând în cele din urmă la această procedură medicală.
O femeie din Iași a cerut instanței să devină mamă cu soțul decedat
Cu doar o săptămână înainte de implantarea embrionului, bărbatul a murit într-un accident rutier. În ciuda pierderii, femeia a vrut să ducă la bun sfârșit procesul, însă s-a lovit de opoziția fermă a familiei soțului. Aceștia au acuzat-o de egoism și imoralitate, susținând că nașterea unui copil ar afecta împărțirea moștenirii.
Judecătorii de la Iași au trebuit să analizeze atât legislația românească, cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO). Într-o decizie din 2005, Curtea Constituțională a României stabilise că dreptul la reproducere asistată medical nu este condiționat de existența unui cuplu, iar persoanele singure pot apela la această metodă.
Codul Civil recunoaște drepturile copiilor concepuți înainte de decesul tatălui, însă nu conține prevederi clare privind embrionii concepuți, dar neimplantați, în cazul decesului unuia dintre părinți. Magistrații au constatat că reglementările în domeniu sunt „extrem de reduse” și au ales să se bazeze pe principiile autonomiei de voință și pe intenția comună a celor doi soți.
CEDO a stabilit, într-un caz similar din Marea Britanie, că o persoană își poate retrage consimțământul pentru fertilizare „in vitro” atâta timp cât embrionul nu a fost utilizat. În lipsa unui astfel de act de retragere din partea bărbatului, instanța a considerat că acesta și-a menținut acordul.
Argumentele magistraților
„Instanța nu poate primi apărările intervenienților prin care susțin atitudinea egoistă în speranța unei ultime încercări de a obține o sarcină și de a aduce pe lume un copil având în vedere ansamblul eforturilor depuse împreună și solidar de către cei doi soți. Ambii erau determinați de dorința conceperii unui copil, indiferent de ce s-ar întâmpla. Totodată, relația durabilă de aproximativ 20 ani nu denotă o decizie de moment sau pasageră, ci mai degrabă o construcție solidă ghidată de sentimente părintești. (…)
Instanța pune accentul pe interesul superior al copilului și pe drepturile pe care acesta le dobândește încă din momentul concepțiunii, cu condiția de a se naște viu, în ciuda faptului că într-o asemenea situație ar opera o modificare a modului de repartizare a bunurilor succesiunii rămase de pe urma defunctului sau alte beneficii ce decurg din starea civilă”, au arătat magistrații, dispunând continuarea procedurilor de fertilizare „in vitro”.
Judecătoria Iași a dispus continuarea procesului de fertilizare „in vitro” pentru femeia rămasă văduvă. Hotărârea nu este definitivă și poate fi atacată cu apel de către părțile nemulțumite.
