Saghin Sabrina
Emma, o mamă singură, trăia într-o suburbie liniștită, alături de fiul ei, Austin. Viața lor era una destul de simplă, dar greutățile se adunau pe fiecare zi care trecea.
După divorț, Emma începuse să se confrunte cu o realitate tot mai dificilă: facturi neplătite, o casă care părea să se micșoreze pe măsură ce problemele se înmulțeau și o oboseală cronică care o ținea prinsă într-o rutină apăsătoare. În fața acestor provocări, ea nu avea opțiuni. Singura ei prioritate era să-l protejeze pe Austin și să-i ofere tot ce ar fi avut nevoie.
La un pas să-și piardă fiul
Într-un decembrie tăcut, cu sărbătorile apropiindu-se, Emma s-a trezit în fața unei decizii dificile. Austin, în ciuda dorinței sale de a petrece sărbătorile în familie, îi spusese, într-o dimineață, că vrea să petreacă Ziua Recunoștinței „ca în vechile zile.” „Mami, putem avea un curcan și piure de cartofi anul acesta?” a întrebat-o el, cu ochii mari, plini de speranță.
Emma i-a răspuns cu un zâmbet trist, știind că nu avea banii necesari pentru o masă festivă. „Voi face tot posibilul, drăguțul meu,” a spus ea, încercând să-l încurajeze. Dar nu știa cum ar putea să o facă.
În acele zile, Emma se lupta cu faptul că nu avea nici un ajutor din partea fostului soț, Roy. Chiar dacă el locuia doar la câțiva kilometri distanță, Emma refuzase, în mod repetat, să accepte orice formă de ajutor financiar. „Mă descurc,” îi spusese ea de mai multe ori. Însă realitatea era diferită, iar visele pentru un Crăciun perfect păreau să se îndepărteze pe zi ce trecea.
Când Roy a sunat și i-a propus să-l lase pe Austin să petreacă Ziua Recunoștinței cu el și cu noua lui soție, Jill, Emma a simțit că nu avea altă alegere decât să accepte. „Bine, dar doar până îmi revin,” și-a spus ea, conștientă că acest acord ar însemna o pierdere temporară a legăturii strânse dintre ea și fiul ei.
Chiar dacă știu că Austin ar fi avut șansa să petreacă timp cu tatăl său, adânc în sufletul ei, Emma simțea cum se destramă lumea ei. Jill, femeia care devenise o figură importantă în viața lui Roy, părea să fie tot ce Emma nu era: calmă, rafinată, o mamă perfectă pentru Austin. Emma nu putea să nu se simtă inferioră și neînsemnată în fața acelei lumi noi.
Ziua Recunoștinței a venit, iar Emma l-a dus pe Austin la casa lui Roy, unde atmosfera era una perfectă. Casa era decorată impecabil, iar Jill pregătise o masă fastuoasă. La masă, Austin părea să se simtă în largul lui, dând din cap cu încântare la fiecare fel de mâncare care era servit. „Mami, e foarte bun curcanul! Jill mi-a făcut și un desert!” i-a spus el, cu ochii plini de bucurie. Emma a încercat să zâmbească, dar în adâncul ei simțea cum i se fărâma inima. „Ești un băiat bun, Austin,” i-a spus ea, chiar dacă știa că în acele momente, locul ei în viața fiului ei părea tot mai mic.
Când a venit momentul să împărtășească recunoștința, Emma a simțit un nod în gât. Austin, cu un zâmbet larg, a spus: „Sunt recunoscător pentru tata și pentru Jill. Ea face cele mai bune deserturi și mi-a luat jocul video pe care-l voiam. Și… îmi place să trăiesc aici. Mă simt ca acasă.”
Emma a simțit cum cuvintele lui au lovit-o ca o sabie. „Austin, eu sunt mama ta…” a încercat să spună, dar cuvintele au rămas blocate în gât. El o privi cu o sinceritate curată: „E mai ușor aici, mami.” Durerea a inundat-o pe Emma, dar a știut că, în acel moment, fiul ei își făcuse alegerea.
Împovărată de gânduri și sentimente, Emma s-a retras, uitându-se prin fereastra casei, înspre lumea înghețată de afară. „L-am pierdut pe Austin?” s-a întrebat, dar în adâncul ei știa că nu putea lăsa așa lucrurile. „Trebuie să lupt pentru el,” își spunea, hotărâtă să-și recupereze fiul.
O a doua șansă pentru Emma, de Crăciun
Timpul a trecut, iar Emma a început să adune bani, să facă sacrificii și să pună deoparte orice le-ar putea aduce bucurie în Crăciunul ce se apropia. În ciuda epuizării care o măcina, Emma și-a promis că va face tot posibilul să-l facă pe Austin să simtă că familia lor încă mai există. „Bună dimineața, Emma!” îi spunea doamna Swanson, vecina, pe când Emma trecea prin fața casei, dar ea doar forța un zâmbet. Cu fiecare zi, Emma se adâncea tot mai mult în muncă, știind că dacă voia să-l readucă pe Austin înapoi, trebuia să creeze o atmosferă de Crăciun la care amândoi visau.
Cu doar câteva zile înainte de Crăciun, Emma a reușit să economisească suficient încât să cumpere un set de LEGO pe care Austin și-l dorea. Cu acest cadou, credea că ar putea aduce magia înapoi în viața lor. Când Crăciunul a sosit, Emma a învățat o lecție despre iubirea maternă. Chiar dacă Austin fusese la Roy și la Jill de Ziua Recunoștinței, Crăciunul a fost diferit. Austin i-a spus că vrea să petreacă sărbătorile cu mama lui, chiar dacă Roy și Jill au venit și ei. „Dacă vrei să vină și ei, nu-i nimic, drăguțul meu,” i-a spus Emma, cu o forță interioară pe care nu știa că o avea.
Când Roy și Jill au ajuns la casa lor, atmosfera era caldă și primitoare. Austin s-a uitat la bradul de Crăciun, plin de lumini, și a spus: „Wow, mami! Arată incredibil!” La masă, au împărtășit râsete și cadouri, iar Emma a înțeles că, chiar dacă lucrurile nu vor fi niciodată perfecte, familia lor putea să rămână unită.
La finalul serii, Austin, cu ochii strălucind de fericire, s-a apropiat de Emma și i-a spus: „Mi-e dor de tine, mami. Mi-e dor de noi.” Emma a simțit cum inima i se umple de iubire și recunoștință. Chiar și în mijlocul imperfecțiunii, în mijlocul unei lumi în schimbare, dragostea dintre ei putea înfrunta orice obstacol. Acesta a fost un Crăciun pe care nu-l vor uita niciodată.
