Laciu Andreea
Era o după-amiază liniștită de duminică când am decis să fac curățenie generală în casa în care am crescut. Acea casă veche, cu podele scârțâitoare și pereți încărcați de amintiri, părea să ascundă secrete la fiecare colț. Nu mă așteptam să găsesc ceva care să-mi zdruncine întreaga existență.
Cu mâinile acoperite de praful anilor, am deschis dulapul din camera bunicii, un dulap masiv, din lemn de stejar, pe care nimeni nu-l mai deschisese de mult timp. În spatele unor haine vechi și câteva cutii prăfuite, am zărit un plic galben, cu margini tocite și scris de mână, cu cerneală ce părea să se fi uscat de decenii.
Cu inima bătându-mi cu putere, am desfăcut plicul și am început să citesc. Era o scrisoare adresată bunicii, scrisă de cineva numit „Ion”. Nu-l cunoșteam, și cu atât mai puțin nu știam că bunica mea avusese vreo legătură cu acest Ion.
Scrisoarea era plină de emoție, de regrete și promisiuni nerostite. Ion îi mărturisea dragostea lui profundă și se scuza pentru o despărțire neașteptată, explicând că situațiile vieții i-au forțat să se despartă fără ca el să poată explica mai mult.
Am simțit cum timpul s-a oprit în loc. Toată viața mea, toate poveștile pe care le știam despre familia mea, păreau să se clatine. Cine era acest Ion? De ce bunica nu mi-a vorbit niciodată despre el? Și mai ales, ce însemna această scrisoare pentru mine, aici și acum?
M-am decis să aflu adevărul.
În următoarele săptămâni, am început să sap în trecut, să întreb rude, să caut documente vechi, să caut orice indiciu despre Ion și legătura lui cu bunica. Am descoperit povești ascunse, legături tăinuite și, cel mai important, o iubire interzisă, care s-a pierdut în timpul unor vremuri tulburi.
Pe măsură ce aflam mai multe, m-am regăsit în fața unor decizii dificile. Să păstrez secretul, așa cum făcuse bunica toată viața, sau să dau publicității această poveste, pentru a-i onora memoria și a înțelege cine sunt cu adevărat?
Alegerea a venit natural. Am început să scriu, să povestesc această istorie într-un jurnal, care mai târziu a devenit o carte. O carte care a adus împreună generații, care a deschis inimi și a vindecat răni.
Și totul a început cu o scrisoare veche, uitată într-un dulap prăfuit, care mi-a schimbat viața peste noapte.
