Nicolescu Daniela
Vicepremierul Oana Gheorghiu a declarat, într-o intervenţie la Digi24, că România nu îşi mai poate permite pensiile speciale, pe care le-a comparat cu un „sistem tip Caritas”. Ea a subliniat că orice privilegiu acordat unei categorii sociale înseamnă automat o pierdere în altă parte – la educaţie, sănătate sau la nivelul celor mai vulnerabili.
„Un Caritas care nu putea dura la nesfârşit”
În discuţia despre pensiile speciale ale magistraţilor, Oana Gheorghiu a recunoscut că renunţarea la aceste beneficii este dificilă, mai ales după decenii în care au fost menţinute. Cu toate acestea, ea a atras atenţia că sistemul nu poate continua la infinit fără să dezechilibreze grav bugetul ţării.
„Este foarte greu să renunţi la un lucru care ţi s-a dat. Dar cred că a fost un fel de Caritas acest lucru. Ei au fost prinşi într-un Caritas care nu putea să dureze la nesfârşit. România nu îşi permite să mai plătească aceşti bani, nu îşi permite să mai aibă pensionari speciali. Nu avem cum”, a declarat vicepremierul.
Gheorghiu a explicat că sumele uriaşe alocate acestor pensii provin inevitabil din alte domenii vitale pentru societate. „Dacă banii aceia trebuie să se ducă la ei pentru că dau sentinţe, îi iau de undeva, şi îi pot lua de la gura unui copil care se culcă flămând, de la bugetul unui spital care nu are medicamente”, a punctat ea.
România și povara privilegiilor
Vicepremierul a subliniat că orice formă de privilegiu înseamnă o „gaură” în altă parte a sistemului. În opinia sa, solidaritatea socială și responsabilitatea civică ar trebui să fie prioritare într-o societate echilibrată.
„Banii aceia nu se tipăresc şi nu vin din aer. Vin de undeva. Poate că asta nu înţeleg oamenii: atunci când primeşti privilegii, cineva este lăsat în urmă. Poate că ar trebui să ne întoarcem un pic la conştiinţa aceasta de cetăţeni, să o avem şi să vorbim deschis. Orice privilegiu îl are cineva înseamnă în partea cealaltă o gaură”, a declarat Oana Gheorghiu.
Mesajul ei a fost ferm: România trebuie să regândească distribuţia resurselor astfel încât beneficiile să nu fie concentrate doar într-o categorie restrânsă, în timp ce restul populaţiei suportă consecinţele.
„Cineva este lăsat în urmă”
Într-un discurs care a îmbinat empatia cu pragmatismul, vicepremierul a recunoscut dificultatea schimbării pentru magistraţi, dar a cerut o reflecţie sinceră asupra costului social al menţinerii acestor pensii.
„Să se gândească ce gaură ar fi pentru ei acceptabilă ca să continue să ia acei bani”, a spus ea, subliniind că menţinerea privilegiilor într-o economie limitată se traduce prin lipsuri în altă parte – fie la copii, fie la spitale, fie în infrastructură.
Pentru Gheorghiu, adevărata reformă nu este doar legislativă, ci şi morală: conştientizarea faptului că resursele statului sunt finite şi trebuie gestionate cu responsabilitate, nu cu autoîndreptăţire.
O declaraţie personală, dar cu greutate politică
Vicepremierul a ţinut să precizeze că opinia exprimată este una personală, care nu reflectă neapărat o decizie oficială a Guvernului. Cu toate acestea, declaraţiile sale au avut un ecou puternic, mai ales într-un context în care reforma pensiilor speciale este cerută insistent atât de partenerii europeni, cât şi de opinia publică.
„Este pur o părere personală pe care nu am mai spus-o, dar aşa văd eu lucrurile”, a adăugat ea, subliniind nevoia unui dialog sincer şi responsabil între stat şi magistraţi.
Spre o nouă conştiinţă civică
Prin comparaţia cu „Caritasul” – celebrul joc piramidal din anii ’90 – Oana Gheorghiu a vrut să transmită un avertisment clar: orice sistem bazat pe acumularea de beneficii nejustificate este sortit prăbuşirii. În viziunea sa, România are nevoie de un echilibru nou între recompensă şi echitate, între merit şi responsabilitate.
Declaraţiile vicepremierului redeschid astfel una dintre cele mai sensibile teme din societatea românească – cea a privilegiilor de stat – şi invită la o reflecţie asupra modului în care fiecare categorie profesională contribuie la binele comun.
„Ca tu să ai privilegii, cineva este lăsat în urmă”, a spus Oana Gheorghiu, rezumând într-o singură frază dilema morală și financiară a unei țări care încearcă să se reformeze fără a uita de echitate.
