Roxana
Obiectele pe care le avea orice casă din România în anii ’80 se recunosc dintr-o privire. Intri într-un apartament de bloc din Pitești, din Iași sau din Drobeta-Turnu Severin și vezi aproape aceleași lucruri, puse aproape în aceleași locuri.
Nu era o modă. Era ce se găsea.
Magazinele aveau puține modele, iar o piesă de mobilier sau un aparat electrocasnic se cumpăra o dată la mulți ani și se păstra cu grijă. Așa au ajuns aceleași obiecte în mii de case, de la un capăt la altul al țării.
Mai jos găsești lista. Numără câte dintre ele mai ai acasă sau câte ai văzut ultima oară la părinți.
Sufrageria din anii ’80: carpeta, vitrina și mileul
1. Carpeta de pe perete. Cerbi la izvor, o scenă orientală cu cămile sau o pădure în apus. Carpeta nu stătea pe jos, ci pe peretele de lângă pat sau de lângă canapea. Ținea de cald iarna și acoperea peretele rece al blocului.
2. Vitrina cu serviciul de cafea. În orice sufragerie exista o vitrină cu geam. Înăuntru stăteau ceștile de porțelan, paharele de cristal și bomboniera. Nu le folosea nimeni. Erau „pentru musafiri”, iar musafirii importanți veneau o dată pe an, de sărbători.
3. Mileul croșetat. Pe televizor, pe măsuța din mijloc, pe spătarul fotoliului. Mileurile albe, lucrate de mână de mame și bunici, erau peste tot. Deasupra lor stătea, de regulă, o vază sau un bibelou.
4. Bibelourile. Balerina de porțelan, perechea de lebede din sticlă, câinele de ceramică. Se ștergeau de praf în fiecare sâmbătă și nu se mutau niciodată din loc.
5. Biblioteca din sufragerie. Rafturi pline cu cărți din colecțiile vremii, dicționare și enciclopedii. Multe case aveau bibliotecă chiar dacă nu toate cărțile erau citite. Cartea era un cadou sigur și un obiect de prestigiu.
Aparatele din casele românilor în anii ’80
6. Televizorul alb-negru. Era piesa centrală a camerei. Multe familii aveau modele produse în țară, de la uzinele Electronica, printre care și televizorul portabil Sport. În a doua jumătate a anilor ’80, programul TV se reducea la aproximativ două ore pe zi, așa că televizorul stătea mai mult închis, acoperit cu mileu.
7. Pick-up-ul și discurile Electrecord. Muzica se asculta de pe discuri de vinil, cu acul pus cu grijă pe margine. Mai târziu au venit casetofoanele și casetele, copiate de la un prieten la altul până nu se mai auzea nimic clar.
8. Frigiderul Arctic. Fabricat la Găești, frigiderul Arctic a trecut prin mii de bucătării românești. Multe au funcționat zeci de ani și unele încă merg, la țară sau în cămară.
9. Mașina de spălat Alba Lux. Pentru cine o avea, era un lux adevărat, așa cum spunea și numele. Rufele se storceau adesea tot de mână, iar cearșafurile se fierbeau pe aragaz, într-un lighean mare.
10. Telefonul fix cu disc. Nu îl avea chiar oricine. Cine avea telefon acasă devenea, fără să vrea, centrala blocului. Vecinii veneau să dea un telefon sau să fie chemați la aparat.
Bucătăria și cămara: obiecte care nu se aruncau niciodată
11. Aragazul cu butelie. În multe case, mai ales la curte, gătitul depindea de butelie. Schimbarea ei însemna drum la centrul de butelii și, de multe ori, coadă.
12. Sticla de sifon. Sticla groasă, cu cap metalic, se ducea la sifonărie și se aducea plină. Vinul cu sifon era băutura de vară a oricărei curți.
13. Borcanele. Nu se arunca niciun borcan. Se spăla, se punea pe raft și aștepta toamna, pentru zacuscă, murături și dulceață.
14. Punga de plastic spălată. O pungă de plastic nu se folosea o singură dată. Se spăla, se usca pe sârmă, pe balcon, și se refolosea până se rupea.
15. Cutia de metal cu nasturi. Pe capac scria ceva despre bomboane sau biscuiți, dar înăuntru erau nasturi, ace, ațe și bucăți de elastic. Orice casă avea una.
Lucrurile de care nu se putea lipsi nicio familie
16. Lampa cu gaz și lumânările. Întreruperile de curent erau frecvente, mai ales seara. Lampa stătea mereu la îndemână, cu fitilul tăiat drept și cu chibriturile alături.
17. Mașina de cusut. De multe ori moștenită, cu pedală. Hainele se cârpeau, se strâmtau și se lungeau, iar o rochie nouă se făcea după un tipar decupat din revistă.
18. Ceasul deșteptător cu clopoțel. Mecanic, întors în fiecare seară, cu un sunet care trezea tot apartamentul, nu doar pe cel care trebuia să plece la schimbul unu.
19. Covorul bătut pe bară. Covorul din sufragerie se scotea în fața blocului și se bătea cu bătătorul pe bara de metal. Sâmbăta dimineața se auzea tot cartierul.
20. Cheia de gât. Nu stătea în casă, ci la gâtul copiilor. Cheia legată pe o sfoară însemna că părinții erau la serviciu, iar copilul venea singur de la școală.
De ce au rămas aceste obiecte în casele românilor
Multe dintre obiectele pe care le avea orice casă din România în anii ’80 nu au dispărut odată cu deceniul. Au trecut de 1989, au trecut de anii ’90 și au ajuns, în multe cazuri, până azi.
Motivul e simplu. Erau făcute să țină, iar oamenii nu aruncau nimic care încă mergea. Frigiderul se repara, mileul se spăla, vitrina se lustruia.
Pentru unii, sunt amintiri de familie. Pentru alții, sunt semnul unei perioade în care fiecare lucru se obținea greu. Iar pentru copiii de azi, unele dintre ele arată ca niște piese de muzeu.
Poate de aceea carpeta cu cerbi încă stă pe peretele unei case de la țară, iar serviciul de cafea din vitrină așteaptă, de patruzeci de ani, musafirii potriviți.
Tu câte dintre aceste obiecte mai ai în casă? Și care lipsește de pe listă?
