Roxana
La căpătâiul Marinelei Chelaru, într-o capelă tăcută și plină de flori, un moment a făcut ca emoția să copleșească fiecare suflet prezent. Victor Yila, coleg și prieten vechi, a urcat lângă sicriu și, cu voce tremurândă, a început să vorbească — cu amintiri, cu recunoștință și cu dor. Cuvintele lui au stârnit lacrimi și au transformat o ceremonie obișnuită într-o mărturie de dragoste și regret.
Cuvinte care ating sufletul
Cu microfonul în mână și ochii încărcați de amintiri, Victor Yila a evocat începuturile în Grupul „Vouă”, când Marinela l-a primit cu brațele deschise și l-a susținut. A rememorat momente vesele și surprize din viața personală, momente mici care arătau cât de mult a contat pentru colegi și pentru prieteni.
„Când am venit în grup, tu m-ai primit ca pe un frate… Zâmbeai de bucurie când te-am surprins… chiar și atunci când nu erai în putere deplină, făceai glume și aduceai lumină” — acesta a fost tonul lui Yila, plin de dor și emoție.
A urmat o tăcere adâncă: oamenii împietriseau, lacrimile se scurgeau, și fiecare privea în jur, cu amintiri în ochi. Cei care au cunoscut-o pe Marinela nu s-au putut stăpâni — un colț de zâmbet, o remarcă dulce, o glumă revenind în memoria tuturor.
Viața, prietenia și scena care le-a unit
Victor Yila nu a urcat acolo pentru a face show, ci pentru a-și lua rămas bun cu sinceritate. Atmosfera s-a schimbat: de la emoție tăcută la un vârtej de sentimente, iar rostirea lui a devenit un punct de gravitație pentru toți cei prezenți.
Marinela Chelaru nu a fost doar o mare actriță — a fost prietenă, colegă, inspirație. În momente ca acesta, se simte cât de adânc a rămas în inimile tuturor cei care au lucrat cu ea, au râs alături de ea sau au fost atinși de lumina ei.
O ceremonie cu lacrimi și aplauze
Pe măsură ce vorbele se stingeau, capela întregită de flori și lumini tremura de emoție. Unii s-au înălțat să aplaude, alții au murmurat rugăciuni. Nu era doar respirație agitată, ci un ecou colectiv al pierderii.
Textul, gestul, vocea — totul a rămas gravat în memoria celor prezenți. Chiar și după ce Victor a coborât microfonul, liniștea a rămas intensă, ca un gol imens pe care cuvintele nu-l mai pot umple.
