Diferențe uriașe de salarii între școlile și grădinițele publice și cele private — ce aleg cadrele didactice

Sistemul educațional din România trece printr-o perioadă de transformare profundă, în care sectorul privat câștigă tot mai mult teren, în special în orașele mari. Diferențele salariale dintre unitățile de stat și cele private sunt tot mai vizibile și influențează decizia cadrelor didactice privind locul în care își construiesc cariera. În timp ce școlile și grădinițele private oferă salarii considerabil mai mari și beneficii suplimentare, în sistemul public există stabilitate și siguranța locului de muncă, însă remunerațiile sunt mai reduse.

Citește și

Dana Budeanu a distrus-o pe iubita lui Nicușor Dan după ce a văzut imaginile de...

Sectorul privat de educație: salarii atractive și oportunități limitate

Potrivit unei analize recente, grădinițele, școlile private și centrele de tip before & after school generează anual peste 7.000 de locuri de muncă, atrăgând aproximativ 300.000 de aplicări din partea profesorilor și educatorilor. Deși numărul posturilor disponibile este mai mic decât în alte domenii, atractivitatea vine din pachetele salariale superioare și condițiile moderne de lucru.

Bogdan Badea, CEO eJobs, explică faptul că nemulțumirile din sectorul public determină tot mai mulți profesori să caute oportunități în privat:

„Într-un context cu multă incertitudine și multe nemulțumiri în sectorul public, zona privată începe să se contureze tot mai mult ca o opțiune, cu toate că numărul de joburi disponibile nu este comparabil cu cel din alte industrii.”

Cât câștigă profesorii și educatorii în privat

Salariile în învățământul privat diferă considerabil în funcție de rol, experiență și tipul instituției:

• Educator într-o grădiniță privată: între 4.000 și 5.000 de lei net.
• Asistent educator: între 3.500 și 4.000 de lei.
• Director de grădiniță privată: până la 10.000 de lei.
• Director de școală sau liceu privat: frecvent peste 15.000 de lei, în funcție de certificări și experiență.
• Învățător debutant: aproximativ 4.000 de lei, iar după cinci ani poate depăși 5.000 de lei.
• Profesor în ciclul gimnazial: între 5.000 și 8.000 de lei, în funcție de specializare și vechime.

Aceste cifre arată că, pentru cadrele didactice cu experiență și calificări solide, sectorul privat poate deveni o alegere extrem de avantajoasă.

Sistemul public: stabilitate, dar salarii plafonate

În contrast, salariile din învățământul de stat rămân semnificativ mai mici, chiar dacă există anumite beneficii suplimentare.

• Învățătorii au un salariu de bază de aproximativ 3.900 de lei net.
• Profesorii debutanți primesc între 3.500 și 4.200 de lei.
• Profesorii cu peste 25 de ani vechime și gradul I pot ajunge la 6.800–7.500 de lei, la care se pot adăuga:
  • sporuri pentru dirigenție,
  • gradație de merit,
  • indemnizații pentru doctorat,
  • suplimente pentru predarea în zone izolate,
  • tichete de vacanță.

Deși aceste beneficii aduc un plus la venit, diferențele față de salariile din privat rămân considerabile, mai ales în orașele mari, unde costul vieții este mai ridicat.

Nemulțumiri și proteste în sistemul de stat

Aceste diferențe salariale au amplificat tensiunile dintre cadrele didactice și autorități. Sindicaliștii din Educație au anunțat boicotarea primei zile de școală, pe 8 septembrie, urmată de un miting masiv în Piața Victoriei și un marș de protest către Palatul Cotroceni.

Marius Nistor, președintele Federației „Spiru Haret”, a precizat că această acțiune nu reprezintă o grevă generală, dar ar putea fi urmată de alte forme de protest, dacă revendicările nu vor fi soluționate.

Reprezentanții sindicatelor contestă și afirmațiile premierului Ilie Bolojan, care a declarat că norma didactică ar fi scăzut în ultimii ani. Liderii sindicali susțin că afirmația este „complet falsă” și „lipsită de fundament”, acuzând Guvernul de dezinformare și lipsă de interes pentru problemele reale ale sistemului.

Stat sau privat? O decizie dificilă pentru profesori

Deși sectorul privat oferă salarii mai mari, accesul la aceste posturi este limitat, în special la nivel geografic. Cele mai multe instituții private se află în marile orașe — București, Cluj, Timișoara, Iași, Constanța — lăsând mediul rural și urbanul mic dependent de sistemul public.

Astfel, pentru profesorii din localitățile mici, învățământul de stat rămâne singura opțiune. Pe de altă parte, în orașele mari, tot mai mulți dascăli migrează către privat, atrași de salarii mai bune, dotări moderne și posibilitatea de a lucra într-un mediu mai competitiv.

Această ruptură dintre cele două sisteme alimentează nemulțumirile și evidențiază inechitățile majore din educația românească.

Impactul asupra calității educației

Diferențele de salarizare și condiții de muncă au efecte directe asupra calității actului educațional. Sectorul privat are resurse pentru a investi în materiale moderne, laboratoare, tehnologie și chiar programe extracurriculare atractive. În schimb, multe unități publice, în special din zonele defavorizate, se confruntă cu lipsa de fonduri, infrastructură precară și resurse limitate.

Această discrepanță riscă să adâncească inegalitățile educaționale dintre elevi, în funcție de mediul în care învață. Tot mai mulți părinți aleg să își înscrie copiii în privat, dacă își permit, accentuând astfel diviziunea dintre cele două sisteme.

Nevoia urgentă de reformă

Situația actuală scoate în evidență necesitatea unei reforme profunde în educația românească. Este nevoie de:

• Armonizarea salariilor pentru reducerea migrației cadrelor didactice către privat.
• Investiții în infrastructură și dotări pentru unitățile publice.
• Stimulente financiare și profesionale pentru a atrage profesori în mediul rural.
• Programe de formare continuă care să ridice nivelul de competență și să aducă un plus de calitate actului educațional.

Fără aceste măsuri, riscul este ca sistemul de stat să piardă treptat profesori bine pregătiți, iar calitatea educației să scadă dramatic.

Diferențele salariale dintre școlile și grădinițele publice și cele private reprezintă una dintre cele mai mari provocări ale sistemului educațional din România. Dacă privatul atrage prin remunerații generoase și condiții moderne, publicul oferă stabilitate și siguranță.

Totuși, pe fondul nemulțumirilor și al protestelor, devine tot mai clar că reforma educației nu mai poate fi amânată. România are nevoie de un sistem echitabil, care să ofere cadrelor didactice motive reale să rămână în învățământ și să garanteze elevilor acces egal la o educație de calitate, indiferent de mediul în care trăiesc.