Data de 27 septembrie ocupă un loc aparte în calendarul ortodox, fiind ziua în care credincioșii îi cinstesc pe Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, mitropolit al Țării Românești, dar și pe alți sfinți și mucenici care au mărturisit credința în Hristos în vremuri de prigoană. Această zi este marcată de evocarea unor vieți pline de jertfă, dar și de mărturia unor figuri luminoase care au contribuit la înflorirea spirituală și culturală a Ortodoxiei.
Sfântul Mucenic Calistrat și cei 49 de ostași
În Roma, pe vremea împăratului Dioclețian, Sfântul Calistrat a fost prins de Persendin Stratilatul și supus unor chinuri cumplite pentru că a mărturisit că Hristos este adevăratul Dumnezeu. A fost bătut, tras pe cioburi ascuțite și aruncat într-un sac în mare. Prin minune, sacul s-a rupt, iar el a ieșit nevătămat.
Uimirea a fost atât de mare, încât 45 de soldați au crezut în Hristos, dar au fost arestați împreună cu Calistrat. În temniță, sfântul i-a învățat despre judecată, înviere și nemurirea sufletului. După ce au dărâmat idolii prin rugăciune, alți 184 de slujitori s-au convertit, iar în cele din urmă toți au primit cununa muceniciei prin tăierea capului.
Sfinții Apostoli Marcu, Aristarh și Zinon
Tot astăzi, Biserica îi pomenește pe trei dintre apostolii din ceata celor 70. Sfântul Marcu, numit și Ioan, este cel menționat în Faptele Apostolilor și a fost episcop în Bivla. Era atât de plin de har încât umbra sa alunga bolile.
Sfântul Aristarh, pomenit de Apostolul Pavel în Epistola către Romani, a fost episcop la Apamia Siriei. Iar Sfântul Zinon, numit și Ioan Acridomelitrofos pentru că se hrănea cu muguri și miere, a fost episcop în Diospol, propovăduind Evanghelia până la trecerea sa la Domnul.
În aceeași zi este pomenită și Sfânta Muceniță Epiharis, care a trăit tot pe vremea lui Dioclețian. A fost prinsă de eparhul Chesarie și chinuită cumplit pentru că nu a lepădat credința. Trupul i-a fost sfâșiat, dar nu a renunțat să mărturisească numele lui Hristos. În final, a primit moartea prin sabie, oferindu-și sufletul lui Dumnezeu ca jertfă curată.
Cuviosul Ignatie, egumenul Mănăstirii „Valea Adâncă”
Un alt sfânt cinstit pe 27 septembrie este Cuviosul Ignatie, egumen al unei mănăstiri din Capadocia, pe vremea împăraților Nichifor și Ioan. Din copilărie a fost închinat lui Dumnezeu, asemenea profetului Samuel. După ce a primit toate treptele preoției, a devenit stareț și a înflorit viața monahală prin zidirea de biserici și dezvoltarea obștii.
La moartea sa, trupul i-a rămas neputrezit și izvorâtor de bună mireasmă, fiind așezat spre cinstire în mănăstirea sa, ca dovadă a sfințeniei.
Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul
Figura centrală a zilei este însă Sfântul Ierarh Antim Ivireanul, mitropolit al Țării Românești, originar din Iviria (Georgia). Răpit în tinerețe de turci, a arătat daruri excepționale: a învățat limbile greacă, turcă, slavonă, arabă și română, iar mai târziu s-a format în sculptură, pictură și arta tiparului.
Voievodul Constantin Brâncoveanu l-a adus la București, unde Antim a condus tipografiile de la Snagov și de la Mitropolie. A tipărit peste 60 de cărți în mai multe limbi, unele dintre ele cu un rol crucial în răspândirea culturii și credinței ortodoxe.
Ca mitropolit al Țării Românești, a ctitorit Mănăstirea Antim din București și a inițiat școli gratuite pentru copiii săraci. Predicile sale, cunoscute sub numele de „Didahii”, au rămas un tezaur de învățătură teologică și literară.
Sfântul Antim a fost însă prigonit pe nedrept, scos din scaun și trimis în exil. În drum, a fost ucis mișelește de soldați turci, prin tăierea capului, aruncat apoi într-un râu. A fost canonizat în 1992 și este cinstit ca mare ierarh și martir al Bisericii noastre.
Alți sfinți pomeniți pe 27 septembrie
Pe lângă cei amintiți, calendarul mai consemnează și pomenirea Sfinților Mucenici Filimon, episcopul Fortunianu și Sfânta Gaiani, precum și a celor cincisprezece mucenici aruncați într-o corabie incendiată, care s-au înecat în mare pentru credința lor.
Ziua de 27 septembrie adună laolaltă exemple de sfinți mucenici și ierarhi care au trăit în vremuri de încercare, dar au rămas statornici în credința lor. De la curajul mucenicilor din Roma, la jertfa Antim Ivireanul, până la dăruirea cuviosului Ignatie, Biserica ne pune înainte chipuri de lumină care îndeamnă la credință, perseverență și curaj.