Mirela Loșniță
Într-o lume plină de povești emoționante, istoria Deryei se distinge prin curaj și speranță. Născută pe 19 octombrie 1994, în Istanbul, viața ei a început cu o separare dureroasă de mama ei biologică, o tânără româncă pe nume Nina.
Când Derya avea doar o săptămână, Nina a fost nevoită să ia o decizie extrem de dificilă: să-și încredințeze fiica unei familii din Turcia, cu speranța că aceasta va avea o viață mai bună. Decizia a fost luată cu inima îndurerată, dar și cu convingerea că fetița ei va fi iubită și protejată într-o nouă familie.
O copilărie fericită, dar cu întrebări fără răspuns
Tatăl adoptiv al Deryei era un prieten de-al Ninei, bărbatul care urma să devină tatăl adoptiv al fetiței. Această alegere grea, dar făcută din iubire, a fost un sacrificiu al mamei biologice, care a dorit să îi ofere copilului său o viață mai sigură și plină de oportunități.
Derya a crescut într-o familie iubitoare, fiind tratată ca o adevărată prințesă. A avut parte de iubire necondiționată, susținere și toate oportunitățile pe care un copil le-ar putea dori. Tatăl ei adoptiv și familia sa i-au oferit tot ce era necesar pentru a avea o copilărie fericită. Totuși, în adâncul sufletului, Derya simțea mereu că îi lipsește ceva esențial: rădăcinile sale, legătura cu mama biologică.
Anii au trecut, iar Derya a început să simtă tot mai profund această lipsă. Deși era recunoscătoare pentru dragostea și grija familiei adoptive, întrebările legate de originea ei au început să prindă contur. Cine era mama ei biologică? Ce s-a întâmplat cu ea? Cum ar fi fost viața dacă ar fi crescut alături de ea? Aceste întrebări au început să devină tot mai pregnante pe măsură ce Derya se maturiza.
Descoperirea adevărului după 30 de ani
După trei decenii de viață în Turcia, tatăl adoptiv al Deryei a găsit curajul să-i spună adevărul despre originile ei. Îi povestește despre mama biologică româncă și despre sacrificiul pe care aceasta l-a făcut în speranța unui viitor mai bun pentru fiica sa. Dezvăluirea a declanșat în Derya un val de emoții complexe, de la confuzie și tristețe până la curiozitate și dorință intensă de a-și descoperi rădăcinile.
Încă de la acel moment, întrebările despre mama ei au devenit tot mai persistente. Deși a avut parte de o viață fericită, Derya simțea că o parte din identitatea sa era incompletă. Acum, cu adevărul în față, dorința de a-și cunoaște mama biologică a devenit scopul ei principal.
„Îmi doresc să o strâng în brațe, să o ating și să o simt lângă mine măcar pentru o clipă,” a mărturisit Derya. Este o dorință simplă, dar care ascunde o intensitate emoțională profundă. Pentru ea, nu este vorba doar despre găsirea unui nume sau a unei fețe, ci despre reconectarea cu rădăcinile sale și despre a descoperi cine este cu adevărat.
Pentru a-și împlini visul de a-și întâlni mama biologică, Derya face un apel emoționant către toți românii: „Vă cer ajutorul tuturor românilor din România și nu numai, să distribuiți anunțul meu cât mai mult posibil, poate ajunge și la mama mea.” Este un apel la solidaritate și empatie, sperând că prin intermediul puterii comunității și al rețelelor de socializare, va reuși să-și regăsească familia.
Derya își dorește nu doar să își cunoască mama, ci și să descopere dacă are frați sau surori. Fiecare distribuire a mesajului ei aprinde o speranță, o șansă de a reîntregi o familie despărțită de soartă. Cu fiecare zi care trece, Derya își păstrează speranța că mama ei biologică este undeva, așteptând să o găsească.
