Mirela Loșniță
Totto Schillaci, unul dintre cei mai mari atacanți ai Italiei, a murit la vârsta de 59 de ani, lăsând în urmă o poveste impresionantă în lumea fotbalului. Cariera sa a atins apogeul la Campionatul Mondial din 1990, unde și-a făcut loc printre cele mai mari nume ale fotbalului mondial, rivalizând cu jucători precum Diego Maradona. Totuși, viața sa nu a fost lipsită de încercări, inclusiv lupta grea cu cancerul de colon, care, în cele din urmă, l-a răpus.
De la sărăcia din Palermo la gloria mondială
Totto Schillaci s-a născut în Palermo, într-o familie modestă, la fel ca mulți alți mari fotbaliști. Fotbalul a reprezentat pentru el o cale de evadare din sărăcie. A debutat la o echipă de amatori deținută de o companie locală de autobuze, Amat Palermo. În 1982, a făcut pasul către echipa Messina, unde avea să-și lase amprenta pentru următorii șapte ani.
La Messina, Schillaci a devenit unul dintre cei mai importanți jucători ai clubului, marcând 61 de goluri în 219 meciuri. Talentul său l-a făcut remarcat, iar în 1989 a atras atenția clubului Juventus Torino, după ce a devenit golgheter în Serie B cu 23 de goluri. A debutat în Serie A pe 27 august 1989, pregătindu-se pentru sezonul care avea să-i schimbe viața.
Schillaci a avut un sezon de excepție la Juventus, reușind să înscrie 21 de goluri în toate competițiile și să câștige Cupa Italiei și Cupa UEFA, singurul său trofeu european. Performanțele sale remarcabile i-au adus convocarea la echipa națională a Italiei pentru Campionatul Mondial din 1990, sub comanda selecționerului Azeglio Vicini.
La turneul final, Schillaci a uimit lumea fotbalului, marcând 6 goluri și devenind golgheterul competiției. Chiar dacă Italia a fost eliminată dramatic în semifinale de Argentina lui Maradona, Totto a rămas în memoria fanilor pentru evoluțiile sale spectaculoase. „Squadra Azzurra” a terminat pe locul trei, câștigând finala mică împotriva Angliei cu 2-1.
Datorită performanțelor sale la Campionatul Mondial, Schillaci a devenit unul dintre favoriții la câștigarea Balonului de Aur în 1990
Deși a câștigat titlul de „Cel mai bun jucător al turneului” și „Gheata de Aur”, trofeul Balonul de Aur i-a fost atribuit lui Lothar Matthaus, Totto Schillaci clasându-se pe locul doi, în fața lui Diego Maradona.
Chiar și astăzi, Schillaci este amintit pentru parteneriatul său de atac alături de Roberto Baggio, unul dintre cele mai emblematice cupluri din istoria fotbalului italian. Din păcate, problemele medicale apărute în timpul Mondialului din 1990 l-au împiedicat să își mai atingă vreodată forma de atunci.
După turneul final, Schillaci a continuat să joace pentru Juventus, însă fără succesul de odinioară. În 1992, s-a transferat la Inter Milano, unde a avut 30 de apariții și a marcat 11 goluri în doi ani. Nici aici nu a reușit să confirme, motiv pentru care a decis să plece în 1994.
Totto Schillaci a devenit primul italian care a jucat în Coreea de Sud, evoluând la Jubilo Iwata timp de trei sezoane. A marcat 56 de goluri în 78 de meciuri înainte de a se retrage în 1997, la doar 33 de ani.
După retragere, Schillaci nu a ales să urmeze o carieră de antrenor, ci s-a întors la Palermo și și-a deschis o școală de fotbal în 1999. Moștenirea sa continuă prin nepotul său, Francesco Di Mariano, și vărul său, Antonio Maurizio Schillaci, fost jucător la Lazio Roma.
Totto Schillaci, care ar fi împlinit 60 de ani pe 1 decembrie, a lăsat în urmă o poveste de neuitat pentru fanii fotbalului. Chiar dacă nu a mai revenit la forma de la Mondialul din 1990, rămâne în memoria microbiștilor datorită vitezei, simțului porții și tehnicii sale remarcabile. Așa cum spunea antrenorul său de la Messina: „Nu am văzut niciodată un jucător care să-și dorească să marcheze la fel de mult ca el. Era mereu la locul potrivit, în momentul potrivit.”
Totto Schillaci a marcat 7 goluri în 16 meciuri pentru naționala Italiei, dintre care 6 la Mondialul din 1990, scriind astfel o pagină de aur în istoria fotbalului.
