Mirela Loșniță
Când Vika a împlinit 17 ani, părea că are în față o zi perfectă. Părinții ei au organizat o petrecere frumoasă, plină de surprize, muzică și râsete. Totul era pregătit pentru o aniversare memorabilă, dar în sufletul fetei era o liniște apăsătoare. Nimeni nu bănuia că, în acea zi, Vika primise o veste care avea să-i schimbe complet viața: era însărcinată.
Ceea ce ar fi trebuit să fie o perioadă de vis pentru orice adolescentă s-a transformat într-un coșmar emoțional. Nu i-a spus nimic lui Vitalii, băiatul cu care avusese o relație. Nu știa cum să-i spună părinților. Se temea de reacția lor, de rușinea care ar putea apăsa asupra întregii familii, dar mai ales de gândul că i-ar fi dezamăgit.
Povestea Vikăi
Până la sfârșitul anului școlar mai era doar o lună. Vika a așteptat, încercând să găsească un moment potrivit. Dar când, într-un final, și-a făcut curaj să-i spună mamei, era deja prea târziu pentru opțiuni. Părinții ei au fost șocați. N-au avut o reacție caldă, empatică. Dimpotrivă, au întrebat direct cine este tatăl copilului – dar Vika nu a avut un răspuns. Nu pentru că nu știa, ci pentru că Vitalii dispăruse. Părinții lui îl mutaseră la o altă școală și îl trimiseseră să locuiască în alt oraș, ca să rupă orice legătură.
Când a venit momentul nașterii, părinții Vikăi au venit, dar sprijinul lor era doar de fațadă. Vika a născut un băiețel sănătos, pe care l-a numit Matvii. Imediat după, mama ei a început s-o preseze să-l dea spre adopție. Dar Vika era hotărâtă: copilul era al ei, sufletul ei, și nu avea de gând să-l lase.
Refuzată de părinți, primită de mătușa
La externare, părinții au refuzat s-o primească înapoi în casă împreună cu nou-născutul. Singura salvare a fost mătușa Zoia, sora mamei sale, care, indignată de atitudinea surorii, a luat-o sub aripa ei. Așa a început un nou capitol în viața Vikăi – unul greu, dar plin de speranță.
Cu ajutorul Zoiei, Vika a reușit să își termine colegiul și să intre la facultate. În paralel, a muncit și a crescut un copil. Mătușa a fost stâlpul ei de rezistență, sprijinul pe care nu l-a primit de la părinți. Matvii a crescut frumos, iar în timp a început să meargă la grădiniță, apoi la școală, dând sens tuturor sacrificiilor făcute.
O nouă iubire, o familie construită pe respect
Anii au trecut, iar Vika l-a cunoscut pe Nazar – un bărbat cald, echilibrat, matur. Nu a stat mult pe gânduri înainte de a-i vorbi despre Matvii. A vrut să fie sinceră din primul moment. Pentru ea, fiul ei era totul. Iar Nazar a înțeles. A acceptat nu doar relația cu Vika, ci și rolul de figură paternă în viața lui Matvii.
Timpul și-a urmat cursul. Vika și Nazar s-au căsătorit, au avut două fiice și au construit împreună o familie unită și plină de iubire. Matvii a crescut, a devenit un tânăr responsabil, s-a căsătorit și s-a mutat împreună cu soția în străinătate. Dar legătura cu mama sa a rămas profundă.
Recent, Matvii și familia lui au venit în vizită. Casa Vikăi s-a umplut de viață și râsete. Pentru prima dată după mult timp, erau cu toții adunați, o familie completă. Vika simțea că a învins toate greutățile. Dar seara aceea avea să-i reamintească și de trecut.
Un telefon care nu mai conta
Telefonul a sunat. Era mama Vikăi – prima oară după ani de tăcere. Vocea de la celălalt capăt al firului era slabă, apăsată de boală. Aflase de la Zoia că Matvii este în oraș și voia să-l vadă. Mai mult, îi cerea să o ducă în străinătate pentru tratamente, susținând că medicii din țară nu mai știu ce are.
Dar Matvii, calm și ferm, a ridicat telefonul și a spus:
„Bunico, tu nu ai un nepot pe nume Matvii. Și nici nu ai avut vreodată.”
A închis. Scurt. Clar. Definitiv.
Nu a fost răzbunare. A fost o limită trasată în tăcere. Matvii a ales, prin cuvinte simple, să rupă orice fir invizibil care mai lega trecutul de prezent. Alegerea lui a fost, de fapt, un act de loialitate față de mama care l-a crescut singură, cu iubire și demnitate, în ciuda tuturor piedicilor.
Pentru Vika, acel telefon n-a mai avut puterea de altădată. Nu a fost nici durere, nici bucurie. A fost doar un ecou al unei vieți pe care o lăsase în urmă. Acum avea o familie, iubire, liniște. Și pe Matvii – fiul ei, care i-a dovedit că tot ce a făcut a contat.
