P Elena
Premierul Ilie Bolojan, politician care şi-a câştigat reputaţia de „vânător de sinecuri” în administraţiile locale de la Oradea şi Bihor, se confruntă acum cu acuzaţii că ar fi beneficiat exact de tipul de venituri pe care le denunţă. Un document publicat de Sindicatul Angajaţilor din Aparatul de Lucru al Guvernului arată că, în anul 2007, atunci când ocupa funcţia de secretar general al Executivului, Bolojan a primit 73.935 lei pentru activitatea în Comitetul Interministerial de Finanţări, Garanţii şi Asigurări (CIFGA) al EXIMBANK – echivalentul a 71 de salarii medii nete de atunci.
Controversa a izbucnit după ce premierul, invitat la un post de televiziune, a afirmat că nu a ocupat niciodată „posturi călduţe” remunerate disproporţionat: „Împotriva nesimţirii nu există hârtii”, spunea el. Sindicaliştii îl contrazic tocmai cu o „hârtie” oficială – declaraţia sa de avere depusă în 2008, unde apare venitul de la CIFGA. Accesul la acel consiliu de administraţie nu venea în urma unui concurs, ci era acordat automat secretarului general al Guvernului printr-o hotărâre de guvern adoptată în aprilie 2007.
Cum a ajuns Ilie Bolojan să încaseze suma de 74.000 lei să valoreze 71 de salarii medii
În 2007, salariul mediu net în România era de 1.042 lei. Prin urmare, indemnizaţia de 73.935 lei primită de Bolojan în acel an reprezenta echivalentul a aproape şase ani de leafă pentru un român obişnuit de atunci. Sindicatul susţine că exact acest tip de aranjament – remuneraţii generoase atribuite prin calităţi „de drept” în organisme financiare – este definit azi drept sinecură şi ar trebui eliminat pentru a face loc meritocraţiei.
Contactat de reporteri, purtătorul de cuvânt al Guvernului a calificat acuzaţiile drept „o încercare de a deturna atenţia de la reforma administraţiei” şi a precizat că premierul „nu a ascuns niciodată veniturile din trecut”. Oficialul subliniază că toate declaraţiile de avere au fost completate public „conform legii” şi aprobate fără obiecţiuni de Agenţia Naţională de Integritate. Cu toate acestea, nu a răspuns punctual întrebărilor legate de oportunitatea indemnizaţiei de la EXIMBANK.
Cazul redevine relevant pentru că tot premierul Bolojan promovează în 2025 un pachet de austeritate ce include reduceri de posturi bugetare, plafonarea indemnizaţiilor în consiliile de administraţie şi limitarea cumulului pensie-salariu în sectorul public. Sindicatul acuză o „dublă măsură”: pe de o parte, Executivul cere sacrificii salariale funcţionarilor, iar pe de altă parte, liderul Guvernului nu recunoaşte compensaţiile generoase de care a beneficiat personal în perioada 2007-2008. În replică, surse din PNL susţin că Bolojan „a fost şi atunci un reformist”, argumentând că după plecarea lui din funcţia de secretar general politica de remunerare a CIFGA a fost modificată.
Nu este prima dată când istoricul premierului se loveşte de mesajul anticorupţie pe care îl promovează. În ultimele săptămâni, presa a relatat despre o intervenţie prin care Bolojan ar fi susţinut concedierea masivă a 150 de angajaţi la o primărie din Teleorman, primarului fiindu-i imputată „risipa salarială”. Sindicatele văd aici o linie de comunicare populistă, menită să justifice viitoarele disponibilizări în administraţia centrală, dar subliniază că „exemplul personal” este indispensabil când ceri altora strângere de curea.
Impact politic: erodarea capitalului de încredere
Ilie Bolojan a ajuns la Palatul Victoria pe un val de popularitate construit pe rezultate concrete la Oradea: investiţii europene atrase, cheltuieli reduse şi un oraş modernizat vizibil. Tocmai această imagine de manager rigid, dar eficient, i-a adus sprijin în sondaje. Revelaţia indemnizaţiei de la CIFGA nu schimbă neapărat faptele de acum aproape două decenii, însă afectează percepţia de consecvenţă: electoratul care l-a votat pentru promisiunea de „curăţenie în cheltuielile publice” poate interpreta episodul ca pe o fisură de credibilitate. Într-un an electoral complicat, orice acuză de ipocrizie prinde rapid tracţiune, mai ales pe reţelele sociale.
Sindicatul cere premierului să explice public circumstanţele remuneraţiei primite la EXIMBANK şi să precizeze dacă a restituit sau are de gând să restituie sumele considerate „excesive”. În Parlament, opoziţia a anunţat deja o interpelare pe acest subiect, mizând pe faptul că dezbaterea despre „statul gras” se suprapune cu nemulţumirile legate de inflaţie şi scumpiri. Dacă Bolojan va reuşi să ofere o explicaţie satisfăcătoare, episodul ar putea rămâne doar o notă de subsol. În caz contrar, moştenirea sa politică de reformator ar putea fi ştirbită exact de episodul din 2007, pe care pare să-l fi subestimat.
