Georgescu Dragos
A fost una dintre cele mai apreciate sportive ale generației sale, o handbalistă care a scris pagini importante în istoria Oltchim Râmnicu Vâlcea și o prezență care impunea respect prin energie, disciplină și putere. Participarea ei la Exatlon România, în primul sezon, a transformat-o într-o figură cunoscută publicului larg, acolo unde a demonstrat nu doar calități sportive, ci și o rezistență psihică ieșită din comun. Nimic nu părea să prevestească însă drama care avea să urmeze. Roxana Moise, mama a trei copii, sportivă dedicată și antrenoare pasionată, a murit recent după ani întregi de luptă cu o boală necruțătoare.
Totul i se trage din perioada Exatlon. Cum a descoperit Roxana Moise boala nemiloasă care i-a adus sfârșitul
Moartea ei fulgerătoare a zguduit întreaga comunitate sportivă, dar și pe toți cei care au cunoscut-o fie pe teren, fie în sala de antrenamente. În spatele zâmbetului constant și al energiei debordante se ascundea o luptă pe care puțini au intuit-o. Boala îi fusese un însoțitor tăcut, iar puterea cu care a ales să o țină ascunsă rămâne un exemplu de discreție și curaj. În rândurile de mai jos, articolul reconstruiește, într-o manieră informativă și documentată, povestea ultimilor ani din viața Roxanei Moise — perioada în care a continuat să facă sport, să muncească, să fie prezentă pentru familie și să lupte cu leucemia, boala care, în cele din urmă, i-a curmat viața.
Roxana Moise s-a remarcat încă de la începutul carierei sale sportive, fiind una dintre handbalistele de bază ale Oltchimului. Avea o forță fizică impresionantă, un stil de joc exploziv și o determinare greu de egalat. Colegele o descriau ca fiind mereu prima la antrenamente și ultima care renunța atunci când lucrurile deveneau dificile.
Fire competitivă, dar în același timp caldă, reușea să creeze mereu o atmosferă pozitivă în echipă. În vestiar era vocea care încuraja, iar pe teren era cea care alerga până la ultima secundă. Odată cu retragerea din handbal, mulți au crezut că Roxana se va orienta spre o viață mai liniștită, însă lucrurile au fost departe de această ipoteză.
Sportiva a demonstrat încă o dată că energia ei nu putea fi ținută în loc. În 2005 a devenit antrenoare de kangoo jumps, un domeniu care la acea vreme era abia la început în România. Cu entuziasm și disciplină, a reușit să transforme această activitate într-un adevărat fenomen local.
Roxana și-a deschis propria sală de fitness în Râmnicu Vâlcea, numită Fight Academy — prima academie de kangoo jumps din oraș. Oamenii veneau la orele ei nu doar pentru exerciții, ci pentru atmosfera pe care reușea să o creeze. Mulți povesteau că ieșeau de la antrenamente cu zâmbetul pe buze, indiferent de cât de obosiți erau.
O fostă colegă a vorbit despre impactul pe care Roxana îl avea asupra celor care îi treceau pragul sălii:
„Era antrenor de kangoo jumps și deschisese Fight Academy în Vâlcea, era singura academie din Vâlcea de kangoo jumps și știu că oamenii mergeau la orele ei cu mare drag”, a povestit aceasta.
Participarea la Exatlon România, în primul sezon al show-ului, a făcut-o cunoscută în toată țara. Publicul a observat rapid viteza ei de reacție, precizia mișcărilor și determinarea cu care aborda fiecare probă.
Era genul de concurentă care nu se plângea niciodată, nu căuta scuze și nu își arăta vulnerabilitatea. Fanii emisiunii își amintesc și astăzi momentele în care trecea peste accidentări sau oboseală și continua să lupte.
Potrivit apropiaților, chiar în acea perioadă ar fi descoperit primele semne ale bolii. Informația nu a fost niciodată confirmată public de sportivă, care a ales să păstreze totul pentru ea.
„Era o fată extraordinară, ea ar fi fost bolnavă de atunci din perioada respectivă cu Exatlon, așa spune lumea. Eu nu știam că de atunci, ascundea bine treaba asta”, a declarat fosta colegă pentru Cancan.
O luptă dusă în tăcere
Ani la rând, Roxana Moise s-a confruntat cu leucemie, o boală gravă și extrem de dificil de gestionat. A ales însă să nu vorbească despre suferința ei, continuând să muncească și să fie prezentă pentru familie. Puțini știau adevărul, iar cei apropiați au aflat abia în momentele critice cât de mult purtase pe umeri.
O prietenă apropiată a dezvăluit detalii cutremurătoare despre ultimii ani ai sportivei:
„Avea leucemie și a fost în comă, a stat în spital. Se lupta de peste cinci ani cu boala aceasta, dar nu arăta. Oamenii din jur nu știau că ea este bolnavă. A murit în spital, a avut o tumoare la cap. A stat în comă un timp, era de așteptat să se întâmple asta. Făcea chimioterapie de mai multă vreme și spera la o minune”.
Mai mult, fosta colegă a explicat că boala fusese tăcută și perfidă. Roxana continua să muncească, să își crească cei trei copii și să fie un sprijin pentru toți cei din jur. Nici în cele mai grele zile nu se plângea.
Ultimii ani – echilibru între familie, sport și tratament
În ciuda tratamentelor dure, Roxana a continuat să fie prezentă în sala ei de sport, să antreneze, să zâmbească și să creeze comunități în jurul pasiunii pentru mișcare.
Mama a trei copii, sportiva încerca să le ofere micuților o viață cât mai aproape de normalitate. Oamenii care o cunoșteau povesteau că avea o energie care părea inepuizabilă. Nimeni nu își imagina ce ascunde în spatele acelui dinamism care o caracteriza încă din perioada de performanță.
Discreția ei a fost, poate, cea mai puternică formă de curaj. A preferat să își protejeze familia de povara emoțională, să păstreze aparențele și să lupte în tăcere, sperând într-o minune medicală.
Impactul pierderii ei în comunitate
Vestea morții Roxanei Moise a fost primită cu un val de tristețe profundă în Râmnicu Vâlcea și în comunitatea sportivă din România. Mesajele de condoleanțe au venit din partea foștilor colegi, sportivilor, antrenorilor, dar și din partea oamenilor obișnuiți, care participaseră la orele ei de sport.
Pentru mulți, ea nu era doar o sportivă. Era un model de disciplină, de forță și de echilibru. Era un om care reușea să ridice moralul tuturor, chiar și în zilele în care propriile ei bătălii erau mult mai grele.
În sala de sport pe care o conducea și în comunitatea Exatlon, numele ei va rămâne sinonim cu puterea, dar și cu modestia. Colegii care au cunoscut-o în diferitele etape ale vieții sale insistă asupra faptului că a fost unul dintre oamenii care ofereau energie tuturor, fără să ceară nimic în schimb.
