Mara Bănică, cunoscută publicului din România ca jurnalistă și vedetă TV, trăiește la intensitate dublă rolul de mamă, cu toate bucuriile și provocările pe care le aduce. Mama a doi copii, un băiat aproape adolescent și o fetiță de doi ani, Mara dezvăluie aspecte neașteptate din relația cu fiul său, evidențiind dinamica schimbătoare și emoționantă dintre ei.
Fiul Marei Bănică nu-i spune mamă vedetei
Recent, într-un podcast moderat de Jorge, Mara Bănică a împărtășit o particularitate a relației sale cu fiul său de 13 ani: modul în care acesta alege să o strige. Depășind apelativul tradițional „mamă”, băiatul se adresează acum mamei sale cu termenul „boss”, o schimbare care, deși pare a fi în spirit de glumă, aduce cu ea un val de emoții pentru Mara. „Acum e la faza la care îmi spune ‘boss fi-miu’… ‘Mama, te implor, nu îmi mai spune așa!’ Zice: ‘Dar eu glumesc, boss!'”, împărtășește ea, arătându-și vulnerabilitatea și dorința arzătoare de a păstra o conexiune profundă cu fiul său, în ciuda schimbărilor aduse de vârstă.
Pe lângă provocările și bucuriile aduse de cei doi copii, Mara Bănică se gândește și la posibilitatea de a-și mări familia. În ciuda unei cariere de succes și a unei vieți de familie împlinite, ideea de a avea un al treilea copil este contemplată cu o doză de precauție, având în vedere vârsta și responsabilitățile pe care le presupune creșterea unui copil. „Mai am niște ovule congelate și le vom ține 5 ani… mă gândesc că până la urmă tot o crimă e”, mărturisește ea, evidențiind dilema internă între dorința de a aduce pe lume încă un copil și considerațiile pragmatice legate de vârstă și de viitor.
Mara Bănică: Între carieră, maternitate și viitor
Revenirea în televiziune și rolul de moderator al unei noi emisiuni la Bollywood TV marchează o nouă etapă în cariera Marei Bănică. Însă, indiferent de realizările profesionale, inima ei rămâne acasă, alături de copiii săi, care îi modelează fiecare zi. Confruntându-se cu provocările maternității și schimbările pe care le aduce creșterea copiilor, Mara Bănică reușește să navigheze între vulnerabilitate, forță și iubire necondiționată, oferind o perspectivă realistă și profund umană asupra vieții de părinte.