Loredana Ionescu
Pâinea de casă era, în urmă cu aproape un secol, mai mult decât un aliment de bază. Era rodul muncii zilnice, al răbdării și al respectului pentru ingrediente puține, dar bune. În anii 1930, la sate, pâinea se făcea rar, dar temeinic, și ținea zile întregi. Nu exista drojdie industrială ca astăzi, iar gustul era profund, sățios și autentic.
Aceasta este rețeta de pâine de casă așa cum se pregătea în gospodăriile românești de odinioară, o rețetă simplă, transmisă din generație în generație.
Pâine de casă românească, ca în anii 1930
Ingrediente necesare
1 kg făină albă de grâu, cernută de două-trei ori
aproximativ 600 ml apă călduță
20–25 g drojdie proaspătă sau, pentru varianta veche, aproximativ 200 g maia naturală
1 lingură rasă de sare
1 linguriță de zahăr (opțional, doar pentru activarea drojdiei)
1–2 linguri de untură de porc sau ulei (opțional, multe gospodării făceau pâinea și fără)
Cum se prepara pâinea, pas cu pas
Plămădeala, baza aluatului
Într-un castron mic, drojdia se freacă bine cu zahărul și câteva linguri de apă călduță. Se adaugă 2–3 linguri de făină și se amestecă până se obține o pastă groasă. Aceasta se lasă la cald aproximativ 15–20 de minute, până când începe să se umfle și să facă bule, semn că este activă.
În varianta cu maia, aceasta se folosește direct, fără adaos de zahăr.
Frământarea, cheia gustului
Făina se pune într-un covataș sau într-un lighean mare. Se face loc la mijloc, unde se adaugă plămădeala, sarea și, treptat, apa călduță. Aluatul se frământă temeinic, cu răbdare, timp de cel puțin 25–30 de minute.
Bunicile spuneau că aluatul e gata când „nu se mai ține de mână” și capătă elasticitate. Dacă se folosește untură sau ulei, acestea se adaugă spre finalul frământării.
Dospirea
Aluatul se adună într-o minge mare, se presară ușor cu făină, se acoperă cu un ștergar curat și se lasă la dospit 1,5–2 ore, până își dublează volumul. În trecut, covata era pusă lângă sobă sau într-un loc ferit de curent.
Modelarea și coacerea
După dospire, aluatul se mai frământă puțin și se modelează sub formă rotundă sau alungită. Deasupra se crestează cu cuțitul, adesea în semn de cruce, un gest păstrat din tradiție.
Pâinea se coace în două moduri:
Tradițional, în cuptor de pâine încins, apoi curățat de jar
Modern, în cuptor preîncălzit la 200°C, timp de 45–60 de minute
Pâinea este gata atunci când, bătută ușor pe fund, sună a gol. Se scoate din cuptor și se lasă la răcit pe un fund de lemn, acoperită lejer cu un ștergar.
Cum se mânca pâinea pe vremuri
Pâinea era tăiată abia după ce se răcea bine. Se mânca simplu, cu ceapă și sare, cu untură și boia, cu lapte acru sau cu zamă. Era sățioasă și rezista fără probleme trei-patru zile, uneori chiar mai mult.
Această pâine nu era doar hrană, ci parte din viața de zi cu zi. O rețetă simplă, fără grabă, care aduce și astăzi gustul copilăriei în bucătărie.
Sursa foto: Arhivă
