Loredana Ionescu
Întâmpinarea Domnului, cunoscută în tradiţia populară sub numele de Stretenia sau Ziua Ursului, este una dintre cele mai importante sărbători ale lunii februarie. Prăznuită anual pe 2 februarie, această zi marchează momentul în care Sfânta Fecioară Maria L-a dus pe Pruncul Iisus la templul din Ierusalim, la împlinirea a 40 de zile de la naştere, respectând Legea Veche.
Potrivit rânduielilor vremii, femeia care năştea un copil de parte bărbătească nu avea voie să intre în templu timp de 40 de zile. După această perioadă, mama trebuia să vină cu pruncul înaintea lui Dumnezeu şi să aducă o jertfă pentru curăţire. Deşi Maica Domnului nu avea nevoie de această purificare, deoarece L-a născut pe Iisus prin lucrare dumnezeiască, ea s-a supus cu smerenie legii, oferind un exemplu de ascultare şi credinţă.
La templu, Fecioara Maria şi dreptul Iosif au adus ca jertfă două turturele, darul celor sărmani. În aceeaşi zi, bătrânul Simeon, om al rugăciunii şi al aşteptării, L-a întâmpinat pe Pruncul Iisus, recunoscând în El pe Mântuitorul lumii. Acest moment este prăznuit de Biserică încă din primele veacuri creştine, fiind sărbătorit la Ierusalim cu o solemnitate apropiată de cea a Paştelui. La Roma, sărbătoarea a fost rânduită oficial în anul 494, înlocuind vechi ritualuri păgâne legate de începutul lunii februarie.
Ritualuri şi tradiţii pentru spor şi sănătate
Întâmpinarea Domnului a rămas până astăzi un reper important pentru mame şi prunci. La 40 de zile de la naştere, copilul este adus la biserică, unde preotul citeşte rugăciuni speciale de binecuvântare, face molifta de curăţire a mamei şi închină pruncul la icoane şi la altar. Mama şi copilul sunt însemnaţi cu semnul crucii, iar mama este împărtăşită cu Sfintele Taine.
Această rânduială aminteşte de momentul biblic în care Maica Domnului L-a purtat pe Iisus în braţe în templul din Ierusalim. Preotul se roagă pentru creşterea, sănătatea şi sfinţirea copilului, iar credincioşii aprind lumânări pentru luminarea sufletului şi întărirea trupului. În această zi, pentru spor şi sănătate, este cinstită şi icoana Maicii Domnului numită „Îmblânzirea inimilor împietrite” sau „Profeţia lui Simeon”.
Ziua Ursului în credinţa populară
În tradiţia populară românească, sărbătoarea este cunoscută şi ca Ziua Ursului. În unele zone rurale, se păstrează obiceiul ca pruncii să fie unşi simbolic cu grăsime de urs, considerându-se că astfel primesc putere şi sănătate. De asemenea, copiii sau persoanele „de sperietoare” erau afumate cu păr de urs, pentru alungarea fricii şi a bolii.
Se spune că în această zi ursul iese din bârlog. Dacă este soare şi îşi vede umbra, se sperie şi se retrage, semn că iarna va mai dura şase săptămâni. Dacă cerul este înnorat şi nu-şi vede umbra, ursul rămâne afară, vestind apropierea primăverii, potrivit ziuaconstanta.ro.
Un alt obicei respectat de Întâmpinarea Domnului este legat de milostenie. Mamele ai căror copii sunt bolnavi sunt îndemnate să dăruiască haine sau alimente copiilor săraci. Tradiţia spune că acest gest aduce bucurie în casă şi ajută la alungarea bolii, întărind legătura dintre credinţă, generozitate şi vindecare.
Sursa foto: Arhivă
