Laciu Andreea
Într-un orășel liniștit, locuia bunicul Ilie, un om simplu, cu mâini muncite și ochi plini de povești. Deși timpul îi călcase pe umeri, sufletul îi rămăsese tânăr și dornic de companie. Dar zilele îi treceau adesea în singurătate, de când nepoata lui, Mara, plecase să studieze în alt oraș și comunicau doar prin mesaje scurte.
Mara era o adolescentă prinsă între două lumi: lumea digitală, plină de agitație și social media, și lumea reală, a tradițiilor și valorilor pe care le învățase de la bunicul ei. Relația lor fusese întotdeauna specială, plină de povești din copilărie, de lecții despre viață și despre lucrurile cu adevărat importante.
Într-o zi, după o lungă perioadă fără să se vadă, Mara s-a întors acasă pentru vacanță. Bunicul a pregătit cu drag o masă simplă, dar plină de gusturile copilăriei — mămăligă cu brânză, ciorbă acră și cozonac făcut de mâna lui, cu rețeta veche, păstrată din generație în generație.
S-au așezat la masă, iar Mara a început să-i povestească despre viața ei în orașul mare, despre prieteni, studii și vise. Bunicul asculta cu atenție, dar ochii îi urmăreau fiecare gest al nepoatei sale, dorind să-i transmită ceva ce cuvintele nu puteau exprima.
După cină, au ieșit în grădină, sub cerul înstelat. Bunicul a scos o cutie veche, plină cu fotografii și obiecte din trecut. A început să-i povestească despre familia lor, despre strămoși, despre luptele și bucuriile care îi formaseră.
Mara a simțit cum, în fiecare imagine, în fiecare obiect, se ascundea o lecție de viață, un pod construit cu răbdare între generații. A înțeles că nu doar ea învăța de la bunic, ci și bunicul trăia prin ea o nouă speranță.
În zilele care au urmat, Mara și Ilie au petrecut ore întregi povestind, învățând unul de la celălalt. Timpul petrecut împreună a fost mai mult decât o reuniune — a fost un moment în care trecutul și prezentul s-au împletit, dând naștere unui viitor în care legătura dintre generații rămâne puternică.
La plecare, Mara a promis să revină des și să păstreze vie această conexiune, știind că adevărata comoară nu stă în lucrurile materiale, ci în iubirea și amintirile împărtășite.
Podul dintre generații nu se construiește doar cu cuvinte, ci cu inimă și timp dăruit celor dragi — o lecție pe care Mara o va purta cu ea toată viața.
Sursă foto:
