Georgescu Dragos
În România, subiectul „primei pentru murături” a devenit de-a lungul anilor un adevărat fenomen de discuție, adesea privit cu ironie, alteori cu revoltă, dar și cu nostalgie. Mulți români au auzit de această practică care, la prima vedere, pare amuzantă, însă în realitate are rădăcini mai vechi și este legată de sistemul de recompensare al angajaților din sectorul bugetar. Întrebarea firească, mai ales în contextul actual, este dacă această primă se mai acordă sau dacă a rămas doar o amintire din vremurile în care statul găsea modalități inedite de a recompensa anumite categorii de angajați.
Se mai dă sau nu anul acesta prima pentru murături la unii bugetari
În perioada comunistă, dar și imediat după anii ’90, în multe instituții de stat existau diverse stimulente materiale oferite angajaților, în afara salariului. Acestea erau justificate prin „nevoile sezoniere ale populației”. Cum iarna era anotimpul în care se puneau murăturile, iar gospodăriile românilor se pregăteau cu conserve pentru lunile reci, statul a găsit o formă de „sprijin”: acordarea unei sume suplimentare pentru cumpărarea legumelor necesare.
Astfel s-a născut ceea ce s-a numit, în popor, „prima pentru murături”. Deși, oficial, era trecută în documente sub diverse forme – „spor de hrană”, „ajutor sezonier” sau „indemnizație pentru întreținerea gospodăriei” – românii au păstrat denumirea sugestivă, care a rezistat în mentalul colectiv.
De regulă, prima era oferită toamna, în lunile septembrie sau octombrie, odată cu venirea sezonului rece. Suma nu era foarte mare, dar pentru acea vreme însemna un ajutor consistent pentru bugetele familiale. Ea se adăuga altor beneficii sezoniere, precum „prima de haine” pentru iarnă sau diferite bonuri pentru produse alimentare.
În instituțiile unde se practica, toți angajații primeau această sumă, indiferent de funcție, ceea ce îi făcea pe oameni să aștepte cu interes momentul. Era mai mult decât un ajutor material: devenise un simbol al grijii statului față de propriii angajați.
„Prima pentru murături” a stârnit, în timp, reacții amestecate. Pe de o parte, mulți o priveau ca pe o glumă și o dovadă a modului în care sistemul socialist încerca să acopere lipsurile prin soluții improvizate. Pe de altă parte, pentru mii de familii din România, acei bani chiar însemnau o gură de oxigen.
Mai târziu, când economia de piață s-a consolidat și salariile au început să fie calculate diferit, primele de acest tip au părut anacronice. Totuși, ele au rămas în memoria colectivă și sunt încă menționate ori de câte ori se discută despre beneficiile speciale acordate bugetarilor.
În forma sa clasică, prima pentru murături nu mai există. Legislația actuală a eliminat astfel de bonusuri specifice, iar stimulentele pentru bugetari sunt acum încadrate în alte tipuri de beneficii: sporuri pentru condiții de muncă, indemnizații de hrană, vouchere de vacanță sau tichete de masă.
Cu toate acestea, există instituții unde, la nivel local sau prin contracte colective de muncă, s-au păstrat anumite ajutoare sezoniere. Acestea nu mai poartă denumirea de „primă pentru murături”, dar în esență îndeplinesc același rol: oferă un sprijin financiar în perioada toamnei, atunci când cheltuielile gospodărești cresc.
