Georgescu Dragos
În calendarul ortodox, 14 septembrie marchează una dintre cele mai importante sărbători creștine din a doua jumătate a anului: Înălțarea Sfintei Cruci. Această zi este încărcată de semnificații spirituale, dar și de obiceiuri populare adânc înrădăcinate în tradiția românească. Pentru mulți credincioși, întrebarea care apare în fiecare an este dacă după această sărbătoare, mai exact în ziua de luni ce urmează, există sau nu interdicții legate de spălatul rufelor ori de alte activități casnice.
Se spală sau nu luni după Înălțarea Sfintei Cruci
Pentru a înțelege mai bine răspunsul, trebuie să privim atât spre rânduielile Bisericii, cât și spre tradițiile moștenite din vechime, care adesea completează sau chiar amplifică regulile bisericești.
Înălțarea Sfintei Cruci este sărbătoarea care amintește de două evenimente istorice:
Descoperirea lemnului Sfintei Cruci la Ierusalim, de către Sfânta Elena, mama împăratului Constantin cel Mare, în secolul al IV-lea;
Aducerea Sfintei Cruci la Ierusalim, după ce fusese furată de perși, și ridicarea ei în fața credincioșilor de către patriarhul Zaharia.
Pentru creștini, Crucea nu este doar simbolul pătimirii și al morții lui Hristos, ci și al biruinței asupra morții și al mântuirii. De aceea, ziua de 14 septembrie este una de post aspru, chiar dacă cade duminica, și se consideră zi de mare sobrietate și rugăciune.
După ziua praznicului apare întrebarea: se spală sau nu luni după Înălțarea Sfintei Cruci?
Din punct de vedere canonic, Biserica nu interzice spălatul sau munca obișnuită în ziua de luni. Rânduielile de post și abținere se referă strict la 14 septembrie. Așadar, cine dorește să spele rufe, să facă curățenie sau alte treburi în gospodărie în ziua următoare o poate face fără niciun păcat.
În tradiția populară, situația este diferită. În multe zone ale țării, oamenii obișnuiesc să extindă interdicțiile și pentru a doua zi, considerând că „puterea sărbătorii încă se resimte”. Astfel, unele gospodine evită spălatul rufelor și munca grea și în ziua de luni, preferând să respecte un fel de „odihnă prelungită”.
De ce se evită spălatul în ziua după sărbătoare?
Explicația nu ține doar de credință, ci și de psihologia comunităților tradiționale. În satul românesc, sărbătorile mari erau privite ca momente de oprire, de liniște și de rugăciune. După o astfel de zi, oamenii considerau potrivit să continue odihna, mai ales că multe sărbători picau în perioada toamnei, când muncile agricole erau deja obositoare.
Astfel, ziua de luni după Înălțarea Sfintei Cruci a ajuns să fie asociată cu evitarea treburilor casnice și cu păstrarea unui tonus de evlavie și sobrietate.
Superstiții legate de spălatul rufelor
În tradiția populară românească există mai multe credințe legate de spălatul rufelor după sărbători:
„Îți speli norocul” – se credea că, dacă speli în zi de sărbătoare sau imediat după, îți „speli” binele din viață și rămâi fără spor.
„Atragi boala” – în unele sate se spunea că apa folosită la spălat în aceste zile atrage nenorociri asupra casei.
„Îi superi pe sfinți” – femeile mai în vârstă avertizau că, dacă nu respecți tihna sărbătorii, Dumnezeu îți ia binecuvântarea.
Chiar dacă aceste credințe nu au fundament teologic, ele au modelat comportamentele oamenilor de-a lungul timpului.
