Mirela Loșniță
Harry zâmbea privind cum gemenii săi râdeau zgomotos în sala de așteptare a medicului pediatru. Dar în momentul în care doctorul Dennison intră în cabinet, expresia sa gravă îi stinse instantaneu orice urmă de liniște. „Domnule Campbell, trebuie să vorbim în privat,” spuse doctorul, invitându-l să ia loc. Inima lui Harry bătea cu putere. Deși gemenii săi aveau aceeași vârstă, unul dintre ei, Josh, suferea de anemie severă. Doctorul îl rugase să facă niște teste de sânge în caz că ar fi fost nevoie de o transfuzie. Andrew, celălalt băiat, era sănătos.
Tatăl care a descoperit că gemenii săi sunt, de fapt, frații lui
„Așadar, avem o concluzie despre cum să procedăm?” întrebă Harry nerăbdător.
„Vă rog să vă calmați, domnule Campbell,” spuse doctorul. „De fapt, motivul pentru care v-am chemat nu are legătură cu starea lui Josh. Problema este alta.”
Harry oftă ușurat. Cel puțin, sănătatea fiului său nu era într-un pericol major.
„Domnule Campbell… băieții dumneavoastră sunt adoptați?”
Întrebarea îl făcu să înghețe.
„Cum adică? Nu, desigur că nu!” exclamă el.
„Îmi pare rău că trebuie să vă spun asta, dar testele de sânge arată o incompatibilitate clară între dumneavoastră și gemeni. Și nu vorbim doar de o mică diferență, ci de o imposibilitate biologică. Am făcut un test ADN suplimentar… și rezultatele sunt surprinzătoare.”
Doctorul îi împinse niște documente. Harry le citi, dar în momentul în care ochii săi au întâlnit cuvintele „frați vitregi”, mâinile i se încleștară pe foaie.
„Nu… asta e imposibil,” șopti el.
„Îmi pare rău, domnule Campbell. Dar Josh și Andrew nu sunt fiii dumneavoastră. Sunt frații dumneavoastră vitregi.”
Harry simți că totul în jurul lui se destramă. Singura explicație era că… tatăl său era adevăratul lor părinte. Dar nu înțelegea cum era posibil așa ceva. Nancy era deja însărcinată când i-o prezentase părinților săi. Nu putea fi adevărat.
Dar era.
Ajuns acasă, Harry își auzi băieții strigând bucuroși: „Bunicule! Ne-a fost dor de tine!”
Furia lui atinse cote maxime. Își strânse pumnii, dar trebuia să se controleze. Nu putea exploda de față cu gemenii.
Intră în casă forțând un zâmbet și îl privi fix pe tatăl său.
„Ce faci aici, tată?” întrebă el cu un ton tăios.
Robert, tatăl său, ridică privirea surprins.
„Fiule, eu…” începu el, dar nu apucă să termine, pentru că Harry își întoarse atenția spre Nancy.
„Ai avut o aventură cu tatăl meu, Nancy?” vocea lui tremura de furie.
Chipul soției sale se albi brusc.
„Nu e ceea ce crezi…” încercă Robert să intervină, dar Harry nici nu îl ascultă.
„ADN-ul NU minte, Nancy!” strigă el. „Vreau să știu ADEVĂRUL!”
Nancy își coborî privirea și știa că momentul inevitabil sosise. Trebuia să-i spună soțului ei adevărul pe care-l ascunsese atâția ani.
Noaptea care a schimbat totul
Nancy își aminti de acea seară fatidică din Las Vegas, cu 13 ani în urmă. Muzica răsuna în club, iar ea își făcea loc prin mulțime pentru a ajunge la bar. Un miros plăcut de parfum masculin scump îi invadă simțurile. Se întoarse și văzu un bărbat matur, cu păr grizonat și un zâmbet fermecător.
„Pot să-ți iau ceva de băut?” întrebă el cu un aer sigur pe sine.
Nancy, flatată de atenția lui, acceptă. Conversația curgea natural, iar înainte să-și dea seama, se sărutau în liftul hotelului. Dimineața următoare, Nancy se trezi în patul bărbatului și, fără să-și pună prea multe întrebări, plecă gândindu-se că nu-l va mai revedea niciodată.
Dar trei săptămâni mai târziu, un test de sarcină pozitiv o făcu să regrete aventura de-o noapte. Nu știa ce să facă. Nu avea niciun contact al bărbatului. Disperată, îi povesti prietenei sale, Anna.
„N-ai cum să faci copilul singură! Sigur nu ai nicio cale să-l găsești pe acel tip?”
„Nu,” suspină Nancy.
În acel moment, doi bărbați se apropiară de ele.
„Salut, fetelor! Sunt Oliver, iar acesta e prietenul meu, Harry. Arătați cam serioase, așa că ne-am gândit să venim să vă înveselim puțin.”
Nancy era prea politicoasă ca să-i alunge. Anna părea interesată de Oliver, așa că plecă pe ringul de dans cu el, lăsându-i pe Nancy și Harry să discute. Conversația lor dură ore întregi.
„Nancy, pare un tip de treabă,” îi șopti Anna când se întâlniră la baie. „Trebuie să faci ce trebuie. Poți să-l convingi că acest copil e al lui.”
Nancy refuză inițial. Nu putea face așa ceva. Dar apoi… gândul că bebelușul său ar putea avea un tată, o familie… îi schimbă decizia.
A dormit cu Harry în acea seară.
Câteva luni mai târziu, el se așeză în genunchi și o ceru în căsătorie. Și ea acceptă imediat. Totul era perfect.
Până când, într-o zi, Harry a decis să-i prezinte pe Nancy părinților lui.
„Vei fi iubită de ai mei, îți promit,” îi spusese el în timp ce urcau pe treptele casei părinților lui.
Nancy râdea nervos, mângâindu-și burtica de gravidă. „Dumnezeule, sper că nu vor fi supărați.”
Ușa se deschise și o voce puternică îl salută pe Harry.
Când privirea lui Nancy îl întâlni pe tatăl lui Harry, simți că îi fuge pământul de sub picioare.
Robert. Bărbatul din Las Vegas.
„Cum ai putut să-mi faci asta?” strigă Harry, rupând-o din amintirile ei. „Cum a fost nevoie de medicul nostru pediatru ca să aflu că fiii mei sunt de fapt FRAȚII MEI?”
Robert își trecu mâna prin păr, oftând adânc.
„S-a întâmplat în Las Vegas,” admise el. „Eu nu am știut că erai însărcinată când te-am întâlnit.”
Nancy își plecă privirea. „Ba da,” șopti ea. „Știam.”
Harry se dădu un pas înapoi, privindu-i pe amândoi ca pe niște străini.
„Deci, m-ai prins într-o capcană,” spuse el cu o voce goală. „Și nici măcar cu propriii mei copii.”
În acel moment, ușa se deschise și gemenii intrară în casă. Chipurile lor erau palide.
„Bunicul e tatăl nostru?” întrebă Josh.
Harry încercă să zâmbească, dar nu reușea. Privirea copiilor săi, frații săi, îi spunea că înțeleseseră totul.
„Îmi pare rău,” șopti el, neavând altceva de spus. Tot ce crezuse despre familie fusese un miraj. Și nu mai putea repara nimic.
