Georgescu Dragos
Vestea plecării dintre noi a lui Doru Toma, cunoscut cu afecțiune drept „Nea Tomiță”, a lăsat o tristețe profundă în sufletele suporterilor alb-violeți, ale foștilor colegi de vestiar, ale generațiilor de fotbaliști crescuți în spiritul clubului și ale tuturor celor care l-au cunoscut în lunga sa carieră sportivă și profesională. Pentru mulți, numele lui este sinonim cu eleganța discretă a fotbalului din alte vremuri, cu devotamentul total față de o echipă și cu modestia unui om care nu a căutat niciodată lumina reflectoarelor, deși a avut o contribuție importantă în istoria unei formații iubite.
Doliu în lumea fotbalului românesc. A murit un fotbalist legendar. Era și conducerea unui club din Superliga
De-a lungul anilor, iubitorii sportului din Pitești au rostit numele său cu respect, fie că evocau momente din sezonul magic 1978–1979, fie că își aminteau meciurile memorabile din cupele europene, în care FC Argeș a reușit să țină piept unor adversari de renume. Pentru cei tineri, Doru Toma a fost omul calm și echilibrat din staff-ul administrativ, managerul care răspundea cu răbdare la întrebări, organiza deplasări, găsea soluții și păstra spiritul clubului viu, indiferent de provocările pe care fotbalul modern le aducea.
Pentru cei mai în vârstă însă, el rămâne mijlocașul cu viziune, cu joc curat, cu o prezență constantă în teren, capabil să ofere stabilitate, să citească fazele și să pună echipa în mișcare prin decizii simple și eficiente. A fost un fotbalist crescut în propria casă, în propria academie, aparținând acelei generații care a scris una dintre cele mai frumoase pagini ale fotbalului argeșean.
„Odihnă veșnică, Doru Toma!
Nea Tomiță, așa cum îi spuneau prietenii, a jucat ca mijlocaș central timp de 12 sezoane la FC Argeș, îmbrăcând în peste 200 de meciuri tricoul alb-violet și reușind să înscrie 7 goluri.
Format la academia clubului nostru, acesta face parte din generația care a adus titlul de campioană a României în 1979 și care a jucat în Europa împotriva unor nume mari ca Nottingham Forest, Panathinaikos sau Valencia.
După încheierea carierei de fotbalist, a continuat să lucreze ca oficial în cadrul clubului FC Argeș. În prezent era team manager în cadrul clubului.
Stelele care cad, nu pier. Stelele care cad se duc pe un alt cer. Sincere condoleanțe familiei îndoliate! Dumnezeu să îl odihnească în pace!”, a fost si mesajul transmis de FC Argeș.
Un copil al Piteștiului și un produs autentic al academiei FC Argeș
Doru Toma a intrat în fotbal de mic, fiind parte dintr-o generație în care dragostea pentru sport se năștea natural, în curți, pe terenuri improvizate și în fața idolilor locali. Academia FC Argeș, recunoscută în acei ani pentru rigurozitate și pentru capacitatea de a forma caractere, nu doar jucători, i-a devenit repede a doua casă. Acolo a învățat disciplina, respectul față de echipă, importanța antrenamentului zilnic și plăcerea de a juca pentru culorile alb-violete.
Pentru tinerii de atunci, FC Argeș reprezenta mai mult decât o echipă de fotbal. Era un simbol local al performanței, iar pentru cei care aveau șansa să fie legitimați, un vis devenea realitate. În acest context, Doru Toma a crescut și s-a format ca jucător, trecând treptat de la juniorat la seniori și confirmând că este pregătit să ducă mai departe tradiția mijlocașilor centrali care au construit identitatea clubului.
Cariera lui ca fotbalist la FC Argeș s-a întins pe parcursul a 12 sezoane consecutive, o perioadă lungă și intensă, în care puțini jucători din zilele noastre mai rămân atât de mult timp la un singur club. În acești ani, Doru Toma a adunat peste 200 de meciuri în tricoul alb-violet, performanță remarcabilă într-o epocă în care fotbalul era dur, fizic, iar competițiile erau deosebit de solicitante.
A evoluat constant ca mijlocaș central, unul dintre pilonii echipei, cu responsabilități esențiale în faza de construcție. A înscris șapte goluri, dar contribuția lui a depășit cu mult cifrele din statistici. Stilul său era apreciat pentru inteligența jocului, pentru calmul cu care gestiona momentele tensionate și pentru modul în care unea compartimentele echipei. Mulți suporteri își amintesc modul lui de a controla mingea, pasele precise și felul în care se integra firesc în schemele tehnice ale antrenorilor.
În anii petrecuți la FC Argeș, el a devenit un reper de stabilitate și seriozitate, un jucător care nu ridica vocea, nu căuta scandalul și nu căuta atenția presei. Era, pur și simplu, un profesionist. Într-o perioadă în care fotbalul avea altă cultură, alt ritm și altă eleganță, astfel de jucători construiau echipele mari, chiar dacă nu erau întotdeauna primii menționați în cronici.
Membru al generației care a scris istorie: campionatul României în 1979
Anul 1979 rămâne în memoria suporterilor argeșeni ca unul dintre cele mai luminoase momente din istoria clubului. Generația lui Doru Toma a reușit să aducă titlul de campioană a României, performanță care a confirmat valoarea echipei și a deschis drumul spre confruntările internaționale. Acel sezon a devenit reper pentru tinerii fotbaliști, motiv de mândrie pentru oraș și o dovadă că determinarea și unitatea unei echipe pot duce la rezultate excepționale.
Participarea în competițiile europene a amplificat și mai mult notorietatea echipei. FC Argeș a întâlnit adversari puternici, veritabile forțe fotbalistice ale vremii: Nottingham Forest, Valencia, Panathinaikos. Confruntările cu asemenea cluburi au demonstrat că o echipă românească poate face față presiunii și ritmului din fotbalul occidental, iar Doru Toma a fost unul dintre jucătorii care s-au ridicat la nivelul acelor provocări.
Faptul că a fost parte din această generație rămâne o mare onoare, iar numele lui este rostit în același context cu al altor jucători care au dus FC Argeș în Europa și i-au făcut pe suporteri să creadă, an după an, că echipa lor poate atinge vârfuri remarcabile.
Din teren direct în staff – fidelitate rar întâlnită în fotbalul modern
După retragerea din activitatea de jucător, Doru Toma nu s-a îndepărtat nici măcar o zi de clubul pe care îl reprezenta cu drag. A continuat să lucreze în administrația FC Argeș, în diverse funcții în care profesionalismul și calmul lui au fost de mare ajutor. Fotbalul, pentru el, nu s-a încheiat odată cu ultimul fluier al carierei sportive, ci a continuat ca o misiune personală.
În ultimii ani, a ocupat funcția de team manager, rol care presupunea responsabilități complexe: organizarea logistică a echipei, gestionarea relațiilor interne, coordonarea plecărilor și sosirilor, menținerea ordinii, sprijinirea jucătorilor și a antrenorilor în momentele dificile. Era omul din spatele cortinei, discret, eficient și mereu prezent.
Pentru mulți fotbaliști tineri care au trecut prin vestiar, el a fost figura stabilă, omul la care puteai apela pentru un sfat sau pentru o problemă practică. Într-o lume în care schimbările sunt dese, iar presiunea este mare, prezența unui om matur, echilibrat și dedicat echipei era extrem de valoroasă. A știut să păstreze tradiția clubului, să protejeze identitatea acestuia și să ofere continuitate într-un mediu care se schimbă rapid.
Cei care l-au cunoscut personal vorbesc despre un om liniștit, cu o vorbă așezată, cu un comportament impecabil și cu o eleganță morală rară. Nu a ridicat tonul, nu a impus autoritate prin gesturi, ci prin atitudine. A fost genul de om care arată ce înseamnă respectul prin exemplu, nu prin discursuri.
Povestiri despre el circulă în rândul suporterilor și al foștilor colegi: cum venea primul la stadion, cum rămânea și ultimul, cum își făcea treaba fără să se plângă, cum îi asculta pe ceilalți și cum era preocupat să rezolve situațiile care apăreau, indiferent dacă eram vorba despre echipament, deplasări, organizare sau pur și simplu despre păstrarea atmosferei din vestiar.
Pentru mulți, Nea Tomiță a fost sufletul nevăzut al multor victorii și al multor momente bune din viața clubului.
O pierdere grea pentru FC Argeș și pentru fotbalul românesc
Dispariția lui lasă un gol greu de umplut. Nu doar pentru că a fost un jucător important în istoria FC Argeș, ci pentru că a reprezentat continuitate, loialitate și respect. Într-o epocă în care fotbalul devine tot mai comercial și mai agitat, oameni ca el amintesc despre ce înseamnă valorile autentice ale sportului.
Pentru club, plecarea lui înseamnă pierderea unui om de bază din staff. Pentru colegi, pierderea unui prieten apropiat. Pentru suporterii alb-violeți, pierderea unui simbol.
