Loredana Ionescu
Nu am fost niciodată genul de femeie care să-și suspecteze soțul. Aveam o încredere oarbă în el, iar cea mai bună prietenă a mea, Mara, era ca o soră pentru mine. Eram convinși că nimic nu ne putea zdruncina relația—până în acea seară.
Soțul meu urma să participe la un eveniment corporativ important. Era stresat de săptămâni întregi, iar eu încercam să-l sprijin în orice mod posibil. L-am ajutat să-și pregătească discursul, i-am călcat costumul și chiar i-am gătit pastele lui preferate. M-am simțit mândră să fiu soția lui, femeia care îl susținea necondiționat.
Dar soarta avea alte planuri.
O descoperire care mi-a înghețat sângele
După ce a plecat, am observat că și-a uitat laptopul pe masă. Mi s-a strâns inima. Prezentarea lui era acolo, și fără ea, toate eforturile lui ar fi fost în zadar. Fără să stau pe gânduri, am luat laptopul și m-am îndreptat spre hotel.
Ajunsă acolo, m-am uitat în jur, așteptând să văd semnele unui eveniment corporativ. Însă hotelul era tăcut. Prea tăcut. M-am dus la recepție și am întrebat despre conferință, dar recepționera mi-a spus că nu există un astfel de eveniment. M-am gândit că poate am greșit hotelul, însă când i-am spus numele soțului meu, mi-a confirmat că avea o rezervare.
În acel moment, am știut că ceva nu era în regulă.
Întâlnirea fatală
Am urcat spre camera lui, iar pe măsură ce mă apropiam, am auzit chicoteli și șoapte. Apoi, un oftat… un sărut. O senzație rece m-a străbătut, iar stomacul mi s-a strâns. M-am ascuns după un colț și i-am văzut. Soțul meu și Mara. Se țineau de mână, râdeau și se sărutau ca doi îndrăgostiți. Am simțit cum întreaga mea lume se destramă.
Nu aveam timp să plâng. Am scos telefonul și am făcut câteva poze. Aveam nevoie de dovezi. În acel moment, am știut că trebuie să mă răzbun. Și trebuia să fie ceva memorabil.
M-am întors în hol și i-am explicat totul recepționerei. Spre surprinderea mea, m-a privit cu compasiune și m-a întrebat cum poate ajuta. Atunci mi-a venit o idee.
Am rugat-o să îmi facă o favoare: să cheme echipa de mentenanță și să le spună că există o problemă tehnică la lift. Să-l blocheze între etaje. Apoi, cu un zâmbet amar, am rugat-o să activeze cardul de acces universal pentru cameră.
Mi-am tras sufletul, am luat liftul până la etajul unde se aflau și am așteptat momentul perfect. Când i-am văzut pe soțul meu și pe Mara ieșind din cameră, am grăbit pasul spre lift. Erau distrați, prinși în lumea lor. Când ușile liftului s-au deschis, au intrat fără să bănuiască nimic.
Eu? Eu am rămas afară. Am făcut un mic semn spre recepție.
Și atunci s-a întâmplat. Liftul s-a blocat.
O captură de neuitat
M-am uitat spre monitorul recepționerei, care îmi arăta exact ce se întâmpla în lift. Erau confuzi la început. Apoi, Mara a început să râdă și l-a sărutat pe soțul meu. Mâna lui s-a strecurat pe talia ei. Ce ironie! Se credeau singuri.
Ceea ce nu știau era că întreg holul hotelului vedea ce făceau. Pentru că liftul avea camere de supraveghere și, cu ajutorul recepționerei, transmisia fusese proiectată pe un ecran mare în lounge-ul hotelului.
Oaspeții priveau curioși, iar câțiva angajați șușoteau între ei. Unii chiar filmau cu telefoanele. În acel moment, m-am simțit ca regizoarea unei opere dramatice.
După câteva minute, recepționera a anunțat că „problema tehnică” a fost rezolvată. Liftul a coborât lin, iar când ușile s-au deschis în hol, soțul meu și Mara au pășit afară, râzând, fără să bănuiască nimic.
Până când au văzut privirile tuturor.
Până când au văzut proiecția pe perete.
Și mai ales, până când au văzut cum scot telefonul și le arăt pozele pe care le făcusem.
Soțul meu s-a blocat, Mara a înghețat. Au încercat să spună ceva, dar tăcerea din hol era asurzitoare. Eu doar am ridicat sprânceana, mi-am aranjat rochia și am spus simplu:
— Cred că prezentarea ta s-a terminat.
Am lăsat laptopul pe recepție și am ieșit din hotel, lăsându-i pe amândoi în fața propriului lor dezastru. În acea seară, am dormit liniștită, știind că răzbunarea mea fusese nu doar dulce, ci și genială.
