Ene Valentina
Dragobetele, sărbătoarea românească a dragostei, reprezintă o emblemă a tradițiilor și obiceiurilor bogate ce datează din timpuri străvechi. Celebrată pe 24 februarie, această sărbătoare se distinge prin specificul său autohton și prin conexiunile sale profunde cu mitologia și natura românească.
Deși adesea comparată cu Valentine’s Day, Dragobetele își păstrează identitatea unică, fiind încărcată de o simbolistică și o istorie care reflectă sufletul poporului român.
Tradiții și obiceiuri de Dragobete
Considerată de cercetătoarea științifică Filofteia Pally ca fiind una dintre cele mai vechi sărbători ale românilor, Dragobetele este asociat în Calendarul Ortodox cu sărbătoarea „Aflării Capului Sfântului Ioan Botezătorul”. Această zi specială este legată de figura mitologică a lui Dragobete, văzut ca zeul tinereții, al dragostei și al veseliei. Descrierea sa ca tânăr zburdalnic și protector al iubirii pune accentul pe vitalitatea și entuziasmul ce caracterizează tinerețea și sentimentele amoroase.
Tradiția populară românească atribuie Dragobetelui rolul de a marca momentul de regenerare a naturii și reînvierea relațiilor amoroase în comunitate. În trecut, tinerii și tinerele participau la ritualuri ce simbolizau renașterea și speranța, cum ar fi culesul primelor flori ale primăverii sau organizarea de alaiuri vesele și pline de culoare. Aceste manifestări ale bucuriei și dragostei erau adesea încununate de anunțarea logodnelor în cadrul comunității, un moment de sărbătoare și unire.
Ce este Dragobetele
Influența Valentine’s Day a avut un rol paradoxal în revitalizarea Dragobetelui în conștiința colectivă a românilor. Această sărbătoare occidentală a stimulat interesul și aprecierea pentru tradițiile autohtone, oferindu-le o nouă perspectivă și valoare. Astfel, Dragobetele a căpătat un nou suflu, fiind celebrat cu mai multă bucurie și entuziasm.
Obiceiurile și superstițiile asociate cu Dragobetele subliniază latura spirituală și emoțională a acestei sărbători. De la adunările în păduri pentru culesul florilor de primăvară, până la tradițiile de flirt și logodnă, toate aceste practici încorporează un sentiment de comuniune și apropiere între membrii comunității. Interdicțiile, cum ar fi aceea de a nu plânge în ziua de Dragobete pentru a evita necazurile, sau credința că fetele care ating un bărbat dintr-un sat vecin vor fi iubite tot anul, reflectă complexitatea și bogăția simbolistică a acestei sărbători.
