Nicolescu Daniela
Ioana Popescu a murit la 47 de ani, iar astăzi, familie, prieteni și apropiați s-au strâns pentru a o conduce pe ultimul drum. În lacrimi, oamenii care au cunoscut-o s-au rugat pentru sufletul ei și au rememorat clipele petrecute împreună. La slujbă au fost prezenți iubitul ei, Mihai, precum și fostul soț, Ion Lorinczi, cel pe care Ioana îl sunase cu câteva zile înainte să se stingă.
Slujba de înmormântare s-a desfășurat într-o atmosferă de profundă tristețe, în mijlocul celor care au dorit să-și ia rămas bun. Lumânările aprinse și florile albe au însoțit catafalcul, în timp ce glasul preotului a rostit rugăciunile pentru iertarea și odihna celei dispărute. În liniștea grea a capelei, se auzeau suspinele apropiaților, iar chipurile împietrite de durere spuneau, fără cuvinte, cât de mult a însemnat Ioana pentru cei din jur.
Iubitul ei, Mihai, DJ de profesie, a stat minute în șir la căpătâiul jurnalistei și a izbucnit în plâns, copleșit de pierdere. Alături, fostul soț, Ion Lorinczi, a trăit la rândul său clipe de sfâșietoare emoție. Deși drumurile lor s-au despărțit cu ani în urmă, cei doi au păstrat o relație civilizată; Ioana îi ceruse ajutorul cu puțin timp înainte să moară, mărturisindu-i că nu se simțea bine. Revederea, în acest context, a fost cu atât mai tulburătoare.
Prieteni, colegi și oameni din showbiz, alături la despărțire
La ceremonie s-au aflat și persoane publice care i-au fost aproape în ultimii ani. Prezentatoarea TV Mara Bănică a fost cea care s-a ocupat de organizarea înmormântării, implicându-se în toate detaliile pentru ca totul să se desfășoare cu demnitate și respect. Creatoarea de modă Sonia Trifan, prietenă apropiată a Ioanei, a venit să-și aprindă lumânarea și să rostească o rugăciune în memoria ei. Un ultim omagiu i-a adus și Gazi Demirel, semn că Ioana a lăsat urme adânci în inimile celor care i-au cunoscut spiritul generos.
Pe chipurile celor prezenți se citea aceeași întrebare nespusă: cum a fost posibil ca un destin plin de planuri și lumină să se stingă atât de brusc? Întrebarea a plutit deasupra mulțimii ca un ecou, în timp ce cuvintele de consolare încercau, timid, să aline suferința.
Viața personală: dorința neîmplinită de a avea o familie
Deși publicul a cunoscut-o ca pe o jurnalistă directă, cu prezență puternică, Ioana purta în suflet dorința simplă de a-și întemeia o familie. Își pierduse părinții — tatăl, decedat cu ani în urmă în America, iar mama, plecată la cele veșnice în 2023 —, iar absența lor a adâncit nevoia de rădăcini și de siguranță afectivă. O vecină povestea recent că Ioana vorbise despre această dorință cu emoție reținută și cu speranța că a întâlnit, în sfârșit, pe cineva care să o iubească fără jumătăți de măsură.
„Problema ei în ultima perioadă a fost stresul. Stresul cauzat de faptul că își dorea foarte mult o familie. Își dorea pe cineva care să nu-și bată joc de ea și să nu o abandoneze. Acum două săptămâni, când am văzut-o la lift, mi-a spus că a găsit pe cineva care o iubește”, a relatat vecina, la Spynews TV. Mărturia aceasta a răsunat ca o lumină fragilă peste tristețea zilei, sugerând că, până în ultima clipă, Ioana a sperat la liniște și echilibru.
Prezențe care au contat, gesturi care rămân
Înmormântarea a adunat în jurul Ioanei oameni din perioade diferite ale vieții ei: foști colegi din presă, prieteni de familie, cunoștințe mai vechi. Fiecare a adus câte o amintire: o filmare pe care o salvaseră în telefon, o fotografie de bastidor, un mesaj păstrat la „favorite”. Din fragmente, s-a conturat portretul unei femei puternice, care a știut să lupte pentru ideile ei și să rămână dreaptă chiar și atunci când drumul s-a îngreunat.
Pe tot parcursul slujbei, coroanele de flori au fost așezate tăcut, una după alta, iar biletele cu gânduri simple — „Drum lin“, „Nu te vom uita“ — au acoperit, ca o îmbrățișare, marginea catafalcului. Lacrimile, rar transformate în cuvinte, au spus tot ceea ce nu poate fi îmblânzit de retorică.
Ultimul drum și promisiunea memoriei
Cortegiul funerar a pornit încet, în urma sicriului purtat pe umeri, iar cei apropiați au însoțit-o pe Ioana cu rugăciuni și flori albe. În aerul rece al zilei, pașii au căpătat ritmul grav al despărțirilor definitive. La groapă, ultimele cuvinte ale preotului au amintit de speranța creștină a revederii, în timp ce pământul a început să acopere lemnul, pecetluind tăcerea.
Pentru cei rămași, începe acum doliul — un timp al memoriei, al poveștilor spuse pe șoptite, al fotografiilor recitite, al apelurilor care nu mai pot fi returnate. Iubitul, fostul soț, prietenii, colegii și toți cei care i-au fost aproape vor purta mai departe amintirea ei, fiecare în felul lui. Iar pentru public, pentru cei care au cunoscut-o doar prin ecran, rămâne imaginea unei jurnaliste care nu s-a ferit să-și pună întrebări grele și să caute adevărul.
Astăzi, titlul care se scrie singur este acesta: Ultimul adio. În loc de concluzie, rămâne promisiunea că numele Ioanei Popescu nu se va pierde. Va exista în poveștile pe care le-a spus, în prieteniile pe care le-a legat, în gesturile de grijă și în setea de dreptate care a însoțit-o. Cei care au condus-o pe ultimul drum au făcut-o cu respect, iar cei care nu au putut fi prezenți au aprins, de departe, o lumânare.
