Nicolescu Daniela
Discuțiile despre pensia alimentară rămân un subiect sensibil și adesea un motiv de conflict între foștii parteneri. Mulți părinți care plătesc pensie se întreabă dacă banii ajung efectiv la copil sau sunt folosiți și pentru nevoile celuilalt părinte. Avocata Gabriela Ursărescu a explicat care este situația reală, ce obligații au părinții și cum funcționează, de fapt, cheltuielile legate de creșterea unui copil.
Părinții între neîncredere și acuzații
Tema pensiei alimentare generează constant dezbateri aprinse, mai ales pe rețelele de socializare. Unii părinți reclamă lipsa de transparență și se întreabă dacă sumele pe care le trimit lunar sunt folosite exclusiv pentru copil. Alții consideră că acești bani nu pot acoperi nici pe departe nevoile reale ale unui minor.
Într-o discuție publică, un internaut a întrebat direct: „Cum poți dovedi că pensia alimentară se duce doar pe copil? De unde știi că fosta nu folosește banii și pentru ea?” — o întrebare des întâlnită în astfel de cazuri.
Avocata Gabriela Ursărescu a răspuns tranșant, respingând acuzațiile potrivit cărora părintele care are custodia ar „profita” de acești bani:
„Îmi vine să spun: patru, stai jos. Ce să fure? Că și așa nu le dați nimic! La salariul minim pe economie, pensia alimentară abia dacă acoperă o parte infimă din nevoile unui copil. Credeți că un copil trăiește doar cu lapte și cartofi? Haideți să fim serioși.”
Cine plătește cu adevărat pentru creșterea copilului
Avocata a explicat că părintele rezident — adică cel la care copilul locuiește permanent — suportă, în realitate, între 90 și 95% din cheltuielile totale. Acest lucru înseamnă că pensia alimentară acoperă doar o mică parte din costurile lunare.
„Dacă îi cumpărați copilului o înghețată o dată la două săptămâni sau îl duceți la un film, asta nu înseamnă că v-ați implicat în creșterea și educația lui. Părintele rezident este cel care se ocupă zilnic: de școală, de mâncare, de haine, de sănătate, de activitățile extrașcolare. Pensia alimentară vine doar ca un ajutor parțial”, a precizat Gabriela Ursărescu.
Avocata a mai adăugat că mentalitatea potrivit căreia unul dintre părinți „fură” din banii copilului este greșită și că, în multe cazuri, problema nu este juridică, ci emoțională:
„În momentul în care spui că fosta își oprește bani pentru ea, problema nu ține de lege, ci de terapie. Este nevoie de o schimbare de perspectivă — banii aceia nu sunt pentru fostul partener, ci pentru copilul vostru comun.”
Cheltuielile reale: educația și sănătatea nu sunt gratuite
Gabriela Ursărescu a atras atenția că mulți părinți uită cât de costisitoare este, în realitate, creșterea unui copil. Chiar dacă, teoretic, educația este gratuită, costurile din jurul ei sunt semnificative.
„Uniformele școlare, încălțămintea, ghiozdanele, rechizitele, manualele auxiliare, pachețelul de prânz, toate se plătesc. Excursiile, vizitele la muzeu sau activitățile extrașcolare nu sunt gratuite. La fel și sănătatea – nu toate medicamentele sunt compensate, iar terapiile speciale pentru copii cu afecțiuni medicale sunt foarte scumpe. Acestea sunt cheltuieli suportate de părintele care îl are zi de zi în grijă”, a explicat avocata.
Ea a dat exemplul părinților singuri, în special tați care cresc copiii fără ajutor financiar din partea fostelor soții: „Am întâlnit mulți tați care nu primesc niciun ban de la mamele copiilor. Și ei știu cât de greu este să acoperi totul singur.”
Cum poți verifica destinația pensiei alimentare
Din punct de vedere juridic, nu există un mecanism oficial prin care părintele plătitor să poată verifica exact modul în care sunt cheltuiți banii. Pensia alimentară este o contribuție lunară stabilită prin hotărâre judecătorească, iar părintele care o primește are libertatea de a o folosi pentru toate nevoile curente ale copilului — hrană, locuință, îmbrăcăminte, educație, transport sau îngrijire medicală.
Totuși, dacă există suspiciuni serioase de neglijență, părintele plătitor poate solicita o anchetă socială sau poate cere modificarea custodiei în instanță. Aceste cazuri sunt, însă, rare și se analizează individual.
Ce spune legea și cum ar trebui să fie în realitate
Avocata subliniază că legea românească pornește de la principiul responsabilității comune: ambii părinți trebuie să contribuie proporțional la creșterea copilului, indiferent dacă locuiesc împreună sau separat.
„Într-o lume ideală, părinții cu custodie comună ar colabora și ar împărți cheltuielile echitabil. Din păcate, în realitate, tot greul cade de cele mai multe ori pe umerii părintelui care crește copilul zi de zi”, a spus Gabriela Ursărescu.
