Ene Valentina
Fărâmiță Lambru, artistul de aur al muzicii lăutărești, rămâne în memoria colectivă ca unul dintre cei mai talentați acordeoniști și cântăreți ai timpurilor sale. Cu toate acestea, destinul său s-a stins prematur, la vârsta de doar 47 de ani, din cauza unui cocktail letal de pasiune, vicii și boli.
Viața și moartea lui Fărâmiță Lambru reprezintă o poveste tulburătoare a unui artist excepțional, care și-a dedicat întreaga viață muzicii, dar a fost răpus prematur de vicii și boli. Cu toate acestea, moștenirea sa muzicală continuă să inspire și să aducă bucurie în inimile celor care ascultă melodiile sale, demonstrând că adevărata artă este veșnică și transcendentă în fața timpului și a obstacolelor vieții.
De ce a murit Fărâmiță Lambru, de fapt
Pentru Fărâmiță Lambru, viața de artist a fost plină de succese, dar și de provocări imense. Programul încărcat și nopțile nedormite, de la petrecerile și spectacolele sale, au pus o presiune considerabilă asupra sănătății sale. Artistul obișnuia să consume alcool și tutun în mod regulat, ceea ce a contribuit la deteriorarea stării sale de sănătate.
În plus, munca asiduă a dus la epuizare, iar Fărâmiță Lambru a fost diagnosticat cu două boli grave: diabet și tuberculoză. Aceste boli au fost un blestem asupra sănătății sale deja șubrezite de stilul de viață necugetat.
Pe 12 decembrie 1974, lumina muzicii lăutărești s-a stins brusc odată cu moartea lui Fărâmiță Lambru. La doar 47 de ani, artistul de aur a părăsit această lume, lăsând în urmă o amprentă muzicală de neuitat.
„Cu câțiva ani în urmă l-am întâlnit pentru un interviu la Gambrinus. A doua zi a venit la redacție, mi-a lăsat o poză, el cu acordeonul, având ștampila unui fotograf din București – ‘Aveți grije să se vadă și acordeonul, că și el muncește!’
Iată însă acum, acordeonul acela care timp de douăzeci și patru de ore a cântat la plecarea Doamnei Maria, nu mai muncește, fiindcă și-a luat concediu pe viață. Și el și Fărâmiță Lambru”, scria George Stanca în „Flacăra” din 28 decembrie 1974.
Cine a fost Fărâmiță Lambru, de fapt
Fărâmiță Lambru s-a născut pe 15 septembrie 1927, în inima Bucureștiului. Era un talent în devenire, căci provenea dintr-o familie de lăutari, unde muzica era un element cotidian. Urechea muzicală și dragostea pentru instrumente i-au fost descoperite încă de mic de către tatăl său, care era violonist. Această înclinație spre muzică l-a ghidat în drumul său artistic.
Debutează într-o formație militară în 1949, în timpul stagiului său militar la București. Aici, abilitățile sale muzicale au început să strălucească și să capteze atenția celor din jurul său. În curând, numele lui Fărâmiță Lambru a devenit cunoscut în cercurile muzicale, iar un moment crucial în cariera sa a fost întâlnirea cu celebra cântăreață Maria Tănase.
Colaborarea cu Maria Tănase a reprezentat un pas semnificativ în cariera lui Fărâmiță Lambru. Cântăreața de renume l-a recrutat ca un colaborator constant, iar munca lor comună a dat naștere unor piese memorabile. După decesul tragic al Mariei Tănase, Fărâmiță și-a găsit propriul drum în lumea muzicală, devenind un virtuoz al acordeonului și dirijor al unor formații de prestigiu din acea perioadă.
Despre Fărâmiță Lambru, renumitul muzicolog Viorel Cosma spunea:
„Mic de statură, cu ochii bulbucați. Un om blând până la Dumnezeu, foarte modest și curtenitor. N-ar fi stat jos în fața mea nici să-l pici cu ceară. Femeile se îndrăgosteau de el. Era atrăgător. Și de o spontaneitate nemaipomenită.”
Ascensiunea în lumea teatrului și filmului
Fărâmiță Lambru nu se rezumă doar la muzică. Talentul său s-a răspândit și în industria teatrală și cinematografică a vremii. A fost instrumentist la Teatrul de Estradă din București, la Teatrul regional „Ion Vasilescu” din Capitală și la Teatrul de revistă „Constantin Tănase”. Un moment memorabil din cariera sa a fost interpretarea rolului solistului Zavaidoc în musicalul „Groapa”, în 1967.
Pe lângă realizările sale teatrale, Fărâmiță Lambru a făcut și câteva apariții notabile pe marele ecran. A jucat în filme precum „Dincolo de barieră”, „Tunelul” și „Facerea lumii”, consolidându-și astfel statutul de artist versatil și iubit de public.
Cu prestațiile sale muzicale și talentele sale actoricești, Fărâmiță Lambru a reușit să cucerească inimile a milioane de oameni, nu doar în România, ci și peste hotare. A avut turnee în diverse țări europene, inclusiv Franța, Republica Democrată Germană și Italia. Chiar și în capitala Uniunii Sovietice, Moscova, a făcut furori cu talentul său unic.
Munca sa asiduă și pasiunea pentru artă au fost recompensate cu numeroase premii și distincții. În 1955, a primit Premiul II la Concursul Internațional al Festivalului Tineretului de la Varșovia. Cu toate acestea, în spatele strălucirii scenei se aflau provocările și demonii personali care aveau să-l înlănțuiască.
Cine este fiica lui Fărâmiță Lambru
Un aspect fascinant al poveștii familiei Fărâmiță este legătura cu legendară cântăreață Maria Tănase. Fărâmiță Lambru și soția sa s-au cunoscut la Teatrul „Constantin Tănase”, iar Maria Tănase a fost nașa lor de cununie. Această legătură profundă și personală cu una dintre cele mai mari voci ale muzicii românești a marcat viața lor.
Artistul a avut chiar și o fiică, pe nume Camelia, care a urmat și ea cariera de muzician, precum tatăl și bunicul său. Camelia Fărâmiță și-a început studiile de vioară în România, sub îndrumarea unor profesori talentați.
La vârsta de doar 14 ani, Camelia Fărâmiță a luat o decizie curajoasă – să plece definitiv în Grecia. Această mutare a fost susținută de dorința ei de a-și dezvolta cariera muzicală și de a explora noi orizonturi. Grecia i-a devenit a doua casă, iar pasiunea ei pentru muzică a fost împletită cu influențele culturale bogate ale acestei țări mediteraneene.
„Aveam nouă ani când a murit tata. După moartea lui, mama a căzut într-o depresie foarte adâncă. Nu a ieșit cinci ani dintr-o cameră, trăia numai cu medicamente. Surorile mamei locuiau deja în Grecia, la Atena, și văzând în ce stare se află s-au gândit că va muri. Așa că ne-au luat în Grecia, ca să fim protejate.
Am plecat din România cu pașaport albastru și am rămas acolo drept români stabiliți în Grecia. Mama și-a revenit din suferință cu foarte mare greutate. S-a stins în anul 1993 și a fost îngropată lângă tata, la București”, a declarat Camelia într-un interviu mai vechi.
