Nicolescu Daniela
Vinul ocupă un loc deosebit de important în tradiția Bisericii Ortodoxe, fiind, alături de pâine, una dintre materiile fundamentale folosite la săvârșirea Tainei Euharistiei. În cadrul Sfintei Liturghii, pâinea se preface în Trupul Mântuitorului, iar vinul se preface în Sângele Său, păstrându-și însă firea proprie.
Semnificația vinului în tradiția biblică
În vechime, vinul era un dar al lui Dumnezeu menit să aducă bucurie inimii omului, așa cum este descris în Sfânta Scriptură. În viața poporului evreu, el nu era considerat un lux, ci o necesitate a existenței de zi cu zi. Indiferent de statutul social, vinul era prezent pe mesele oamenilor, de la cele mai simple până la cele de sărbătoare.
La mesele rituale, evreii foloseau un vin curat, obținut printr-o stoarcere blândă a strugurilor, evitându-se zdrobirea sâmburilor. Cel mai prețuit vin era cel obținut din mustul care curgea singur, prin greutatea boabelor zdrobite. Acest tip de vin, neamestecat și curat, a devenit modelul pentru vinul utilizat mai târziu în cadrul Sfintei Liturghii.
Legătura cu Cina cea de Taină
Sfânta Liturghie este o actualizare a Cinei celei de Taină, iar Biserica a căutat de la început să folosească același tip de vin pe care l-a utilizat Hristos împreună cu apostolii Săi. Din acest motiv, s-a păstrat tradiția vinului curat, roșu și dulce, care, în timpul pregătirii darurilor, se amestecă cu puțină apă.
Pe lângă argumentul istoric, există și unul simbolic: vinul roșu evocă mult mai direct sângele vărsat al Mântuitorului, fiind astfel perceput ca un simbol mai potrivit pentru jertfa Sa pe Cruce. Totuși, regulile liturgice permit și folosirea vinului alb, atâta timp cât acesta respectă condițiile de puritate.
Reguli privind vinul liturgic
În Liturghier, cartea de slujbă a preoților, la capitolul „Povățuiri”, sunt stabilite clar condițiile pe care trebuie să le îndeplinească vinul folosit la Sfânta Împărtășanie. El trebuie să fie:
- curat, provenit doar din struguri;
- să aibă gust și miros firesc, fără alterări;
- să fie neoțetit și să nu fie amestecat cu alte băuturi sau substanțe.
Astfel, Biserica se asigură că darurile aduse la altar sunt vrednice și conforme cu tradiția primită din vechime.
De ce este preferat vinul dulce
Biserica recomandă folosirea vinului dulce din două motive principale: unul simbolic și unul practic.
Motivul simbolic este legat de trăirea cuvintelor psalmistului: „Gustați și vedeți că bun este Domnul” (Ps. 33, 8). Gustul plăcut al vinului devine o experiență concretă care îi apropie pe credincioși de bucuria întâlnirii cu Hristos.
Motivul practic se referă mai ales la împărtășirea copiilor. Experiența a arătat că micuții primesc cu mai multă bucurie Sfânta Împărtășanie atunci când vinul este dulce. În schimb, vinul acru le poate provoca respingere sau chiar gesturi neplăcute, precum refuzul sau scuiparea. Alegerea vinului dulce elimină astfel aceste situații delicate și transformă împărtășirea într-un moment de lumină și bucurie.
Vinul ca expresie a bucuriei și comuniunii
Dincolo de rolul său liturgic, vinul este văzut și ca expresie a comuniunii dintre oameni și a bucuriei împărtășite la mesele de sărbătoare. În viața Bisericii, el este strâns legat de ideea de jertfă și de dar adus lui Dumnezeu, dar și de ospățul spiritual la care sunt chemați credincioșii.
Astfel, vinul liturgic devine nu doar o materie necesară pentru Taina Euharistiei, ci și un simbol al comuniunii dintre oameni și Dumnezeu, o punte între tradițiile vechi și trăirea prezentă a credincioșilor.
Vinul folosit în Biserica Ortodoxă nu este un simplu detaliu ritualic, ci un element încărcat de istorie, simbolism și rigoare liturgică. Curat, roșu și dulce, el reprezintă cel mai fidel simbol al sângelui lui Hristos și asigură continuitatea unei tradiții care vine din vremea apostolilor. Prin el, Sfânta Liturghie devine o legătură vie cu Cina cea de Taină, iar credincioșii sunt chemați să guste, la propriu și la figurat, bunătatea Domnului.
