Miruna
Alegerile pentru Primăria Capitalei au adus în prim-plan o nouă controversă legată de transparența și finanțarea campaniilor electorale. Deși majoritatea candidaților au raportat sume considerabile investite în propria promovare, Anca Alexandrescu – sprijinită masiv de mediul online, de Realitatea Plus și de AUR – a declarat zero cheltuieli electorale. Situația ridică semne serioase de întrebare, mai ales că un episod similar a avut loc în 2024, când Călin Georgescu, un alt candidat suveranist, a depus același tip de declarație. Expert Forum, organizație specializată în monitorizarea proceselor electorale, a readus în atenția publică raportările financiare ale candidaților, iar cazul Ancăi Alexandrescu a devenit imediat subiect de dezbatere.
Ce arată raportul Expert Forum și cum se explică absența totală a cheltuielilor
Președintele Expert Forum, Sorin Ioniță, a publicat pe rețelele sociale o analiză comparativă a sumelor declarate de candidați în campania pentru Primăria București. Conform datelor raportate la Autoritatea Electorală Permanentă, Daniel Băluță și Cătălin Drulă conduc în topul investițiilor în campanie, fiecare cu aproximativ 810.000 de lei cheltuiți până la data de 27 noiembrie. Ei sunt urmați de Ciprian Ciucu, cu peste 200.000 de lei, Macovei Gheorghe, cu aproximativ 10.000 de lei, și Eugen Teodorovici, cu 5.000 de lei.
În schimb, numele Ancăi Alexandrescu nici măcar nu apare în graficul cheltuielilor, deoarece candidata AUR a declarat zero lei cheltuiți în perioada campaniei. Situația este cel puțin surprinzătoare având în vedere expunerea masivă de care aceasta a beneficiat, în special prin intermediul Realitatea Plus – televiziune unde este una dintre cele mai vizibile figuri – dar și datorită promovării intense realizate de lideri și structuri ale AUR.
În acest context, Sorin Ioniță a ironizat situația, afirmând că se continuă o „frumoasă tradiție suveranistă”, aluzie directă la cazul Călin Georgescu, candidatul care în 2024 a procedat identic, raportând zero lei cheltuieli în campania prezidențială.
În mod firesc, observatorii procesului electoral suspectează că declararea oficială a unor cheltuieli inexistente poate ascunde împrumuturi nedeclarate, servicii oferite gratuit de persoane sau companii apropiate sau chiar finanțări indirecte, greu de încadrat în legislația actuală. Într-o campanie dominată de expunere media, absența totală a costurilor pare improbabilă.
Paralele cu cazul Călin Georgescu și suspiciunile care planează asupra finanțării „suveraniste”
Cazul Ancăi Alexandrescu reînvie amintirea scandalului izbucnit anul trecut în jurul lui Călin Georgescu. Acesta, candidat suveranist în alegerile prezidențiale, a declarat și el zero cheltuieli în campanie, cu toate că folosea un autoturism de lux – un Mercedes GLE Coupe – pus la dispoziție de Horațiu Potra, un cunoscut mercenar român, cu costurile de închiriere plătite lunar, cash, timp de mai multe luni. Tot atunci s-a aflat, conform anchetelor ulterioare, că Georgescu ar fi încercat să obțină între 20 și 35 de milioane de dolari de la miliardarul Frank Timiș pentru finanțarea campaniei sale.
În schimbul acestei finanțări, Georgescu ar fi promis acces la proiecte economice majore, inclusiv redeschiderea minelor din România, în special a celor aurifere. Mesajele transmise de intermediarul Horațiu Potra către Frank Timiș descriau candidatul ca pe un om „patriot, credincios și capabil să repună România pe picioare” cu sprijinul unor oameni de afaceri puternici și a rețelelor internaționale. Georgescu ar fi afirmat chiar: „Am nevoie de sprijin, apoi sprijin și eu”, sugerând că ar putea negocia orice în schimbul finanțării.
Aceste detalii au pus sub semnul întrebării autenticitatea „independenței” candidaților care se prezintă ca antisistem, dar care, în realitate, par a avea conexiuni puternice cu influențe externe și finanțări netransparente.
Faptul că Anca Alexandrescu urmează exact același tipar – declarații de cheltuieli zero, expunere media uriașă și sprijin politic masiv – ridică suspiciuni similare despre modul în care anumite campanii ar putea fi finanțate în afara cadrului oficial.
Ce înseamnă aceste dezvăluiri pentru alegători și pentru credibilitatea campaniei electorale
Lipsa de transparență în finanțarea campaniilor electorale afectează direct încrederea publicului în candidați și procesele democratice. Deși legea permite declararea unor cheltuieli zero doar în situații extrem de limitate, în cazul unor candidați cu vizibilitate națională acest lucru devine greu de justificat.
Pentru alegători, întrebarea esențială este: cine plătește, de fapt, campania?
Dacă nu există costuri declarate, atunci cine suportă deplasările, producțiile media, promovările, materialele de campanie sau serviciile specializate? Răspunsurile lipsesc, iar acest vid informațional generează neîncredere și favorizează apariția speculațiilor.
Mai mult, repetarea unor astfel de situații de către candidați asociați curentului suveranist conturează un model problematic: evitarea raportărilor financiare și folosirea unor resurse externe sau „prietenești” care nu apar în documentele oficiale. Într-o democrație funcțională, astfel de practici pun sub semnul întrebării legitimitatea competiției electorale.
Alegătorii care privesc această situație au dreptul să se întrebe de ce unii candidați declară în mod corect cheltuieli semnificative, în timp ce alții raportează un inexplicabil „zero”. Diferența de transparență este evidentă, iar responsabilitatea finală revine atât autorităților, cât și celor care candidează.
