Georgescu Dragos
În urma conferinței de presă organizate de conducerea Curții de Apel București, eveniment convocat pentru a contracara afirmațiile prezentate în documentarul Recorder, a avut loc un episod care, paradoxal, nu a făcut decât să întărească suspiciunile și acuzațiile formulate în investigație. În loc ca discuția publică să se calmeze sau să capete nuanțe mai echilibrate, momentul surprins de microfoanele din sală a amplificat percepția că în interiorul sistemului de justiție există influențe și canale de comunicare neoficiale care contravin independenței declarate a magistraților.
Momente antologice la Curtea de Apel București. Liana Arsenie, surprinsă când primea răspunsurile în conferința de presă de la Lia Savonea, șefa Înaltei Curți de Casație și de Justiție
Documentarul Recorder a prezentat mărturii ale mai multor magistrați — unii acoperiți, alții asumându-și integral identitatea — care au vorbit despre modul în care Lia Savonea, actuala președintă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ar exercita o influență puternică, chiar decisivă, asupra unei părți importante din structura sistemului judiciar. Ea este prezentată drept un „conducător absolut al sistemului”, o persoană capabilă să influențeze conduceri de instanțe, să decidă trasee profesionale, să controleze fluxuri administrative și chiar să determine, în unele cazuri, direcția deciziilor interne. Un exemplu vehiculat de interlocutorii din documentar este acela că Savonea ar fi reușit să își păstreze controlul informal asupra Curții de Apel București, instituție pe care ar conduce-o „prin proxy”, prin intermediul unor persoane loiale ei, aflate în funcții-cheie.
În acest context deja tensionat, conferința de presă programată pentru a răspunde acuzațiilor s-a dorit a fi un moment de clarificare, o demonstrație de forță și transparență a conducerii Curții de Apel București. Oficial, scopul era respingerea categorică a afirmațiilor din documentar, care au fost catalogate drept „manipulări”, distorsionări ale adevărului și încercări de decredibilizare a sistemului. În mod ironic însă, fix în interiorul acestei conferințe menite să restabilească încrederea publicului a avut loc un episod care a confirmat, involuntar, exact esența acuzațiilor prezentate în investigație.
În momentul în care președinta instanței, Liana Nicoleta Arsenie, și echipa de conducere încercau să explice poziția instituției, vicepreședinta Curții de Apel, judecătoarea Ionela Tudor, s-a apropiat de Arsenie și, fără să-și dea seama că microfoanele presei sunt încă active și captează orice sunet din sală, i-a șoptit: „Mă sună Lia, mă duc să vorbesc”, conform Recorder.
Afirmația, scurtă și fără echivoc, a fost urmată de părăsirea sălii. În mod evident, numele „Lia” făcut referire la Lia Savonea, președinta Înaltei Curți.
După câteva momente, Ionela Tudor s-a întors, s-a apropiat din nou de președintă și i-a șoptit ce răspuns ar trebui oferit presei. Dialogul, crezut confidențial, a fost de fapt captat integral de microfoane și a fost surprins în înregistrările video ale jurnaliștilor. Cele două nu și-au dat seama că schimbul lor de replici se desfășura în câmpul audio al camerelor de filmat.
Rezultatul a fost unul instantaneu: în loc să tempereze acuzațiile din documentar, conferința de presă le-a validat, cel puțin la nivelul percepției publice. Dacă până atunci afirmațiile privind influența exercitată de Savonea asupra Curții de Apel puteau fi tratate ca simple speculații sau opinii exprimate din interiorul magistraturii, momentul surprins în direct a funcționat ca o confirmare a faptului că președinta Înaltei Curți intervine, chiar în timp real, în activitatea altor instanțe.
A fost o demonstrație involuntară de putere — una pe care instituția însăși a încercat să o nege. Indicațiile transmise de Lia Savonea în timpul conferinței, oricare ar fi fost ele, au fost percepute ca un act de intervenție directă într-o situație administrativă și mediatică în care Curtea de Apel ar fi trebuit să acționeze autonom, fără presiuni externe. Faptul că vicepreședinta instanței a părăsit sala pentru a răspunde la un apel venit de la președinta Înaltei Curți și s-a întors cu instrucțiuni a amplificat, într-un mod inevitabil, interpretarea conform căreia există o subordonare neoficială, dar reală, între cele două magistrate și, prin extensie, între cele două instituții.
Pentru opinia publică, episodul a fost revelator. A arătat modul în care, dincolo de declarațiile oficiale, există mecanisme informale de comunicare și control care funcționează în interiorul sistemului judiciar. A arătat că, indiferent de discurs, realitatea practică poate fi complet diferită. În esență, momentul surprins nu mai avea nevoie de interpretări suplimentare: sugestia era clară, influența Savonei exista și opera la nivelul cel mai direct cu putință — în timpul unei conferințe oficiale.
Pentru cei care urmăresc evoluția sistemului de justiție, acest episod a funcționat ca o confirmare a suspiciunilor vehiculate de ani de zile. Lia Savonea este o figură centrală a magistraturii românești și a acumulat, de-a lungul timpului, un capital de putere considerabil. Criticii ei spun că această putere depășește cadrul funcției și că se manifestă în moduri informale, prin influențarea deciziilor administrative, plasarea unor persoane apropiate în poziții strategice și coordonarea neoficială a unor instanțe importante. Susținătorii ei afirmă, din contră, că Savonea este o profesionistă puternică, fermă, care nu se teme să își exercite autoritatea în situații tensionate.
Indiferent de perspectiva din care este privit episodul, ceea ce s-a întâmplat la conferință reprezintă un punct de cotitură. Nu este vorba doar despre un telefon primit în timpul unui eveniment public, ci despre simbolistica momentului: exact acea persoană despre care documentarul Recorder afirmă că exercită control asupra Curții de Apel telefonează în timpul conferinței menite să respingă acuzațiile, iar vicepreședinta instanței consideră firesc să părăsească sala pentru a-i răspunde. Apoi se întoarce cu instrucțiuni. Totul se întâmplă în fața presei, fără a ști că schimbul de replici este înregistrat.
Episodul ridică, inevitabil, întrebări. În ce măsură conducerea Curții de Apel își ia deciziile în mod autonom? De ce ar simți nevoia un magistrat de rang înalt să plece din sala de conferință pentru a răspunde unei alte persoane, oricare ar fi aceea, și în ce măsură acest lucru afectează mesajul de independență instituțională? Ce înseamnă pentru credibilitatea sistemului ca această conversație să fie surprinsă exact în momentul în care instituția respinge acuzațiile de influență?
În același timp, episodul are o valoare simbolică ce depășește detaliile tehnice: în fața cetățenilor, în fața magistraților, în fața jurnaliștilor, în timpul unui moment oficial, sistemul judiciar se expune singur. Arată, fără să vrea, mecanismele din interior. Arată vulnerabilitățile pe care magistrații intervievați de Recorder le-au descris. Arată discrepanța între mesajul public și realitatea internă. Pentru că, indiferent de explicațiile ulterioare, nu se poate nega faptul că un telefon primit de președinta Înaltei Curți a determinat imediat o reacție a conducerii Curții de Apel.
Este însă important de menționat că episodul trebuie interpretat în contextul general al tensiunilor acumulate în sistem. Relațiile dintre diferite instanțe, dintre diverse grupuri de magistrați, dintre lideri informali și instituții sunt rezultatul a mulți ani de negocieri interne, rivalități profesionale, dezbateri tehnice și divergențe de opinie privind direcția în care trebuie să se îndrepte justiția din România. Un astfel de moment — surprins public și distribuit rapid — funcționează ca un catalizator. Intensifică dezbaterea, polarizează opiniile și pune presiune pe conducerea instituțiilor.
Recorder a anunțat deja că în cursul acestei seri va publica un reportaj complet de la conferința de presă, ceea ce înseamnă că imagini suplimentare, contextualizate, vor deveni publice și vor alimenta și mai mult discuțiile. În orice caz, ceea ce s-a întâmplat în timpul conferinței rămâne unul dintre cele mai puternice momente din ultimele luni în ceea ce privește dezbaterea despre independența justiției și despre influențele care acționează în interiorul sistemului.
