Redactia.ro
Home » Știri » 44 de ani de la Cutremurul din 1977. Cele mai terifiante mărturii ale supraviețuitorilor

44 de ani de la Cutremurul din 1977. Cele mai terifiante mărturii ale supraviețuitorilor

44 de ani de la Cutremurul din 1977

Cutremurul din 4 martie 1977 din România a fost unul dintre cele mai devastatoare. Atunci, și-au  pierdut viața peste 1500 de oameni, cei mai mulți din București. Iată cele mai terifiante mărturii de la momentul cu pricina!

Mărturii de la cutremurul din 1977. Detaliile șocante ale oamenilor

Au fost 59 de secunde devastatoare, ce au făcut prăpăd. Au distrus 35.000 de locuințe, iar sute de oameni au rămas sub dărâmături. Atunci, și-au pierdut viața peste 1.500 de oameni. Mărturiile celor care au supraviețuit cutremurului din 1977 sunt cu adevărat terifiante. Anul acesta se împlinesc 44 de ani de la tragicul eveniment.

„Era un peisaj din ăsta de toamnă, trist. Oamenii erau toți panicați. Ne era frică, încă se căuta printre dărâmături, se tot spunea: s-a mai gasit unul, s-a mai găsit unul. Alții tot așteptau și încă sperau să mai găsească pe cineva din familia respectivă. A fost o tragedie!”, spune Marin Antonescu, unul dintre supraviețuitori.

Priveliștea era una oribilă, cu oameni răniți și sânge, dar mai alese țipete de disperare.

„Nu ne venea să credem ce am văzut, ce vedeam adică! Oameni venind şi ţipând ştiind că au familiile acolo. Alţii ieşeau plini de sânge şi şchiopătând, alţii nu mai ieşeau, Dumnezeu să-i ierte!”, spune Lucian Rădinoiu, care venise din provincie alături de părinții săi.

Iată ce spunea un soldat, ce era de pază în momentul în care s-a produs tragedia.

Supraviețuitorii descriu clipele de groază din 1977

„Eram santinelă pe acoperișul unui important obiectiv militar; adică, deasupra etajului șapte. Noaptea era destul de luminoasă și de văzut, puteam vedea până departe. Numai că odată parcă n-am mai simțit acoperișul sub picioare. M-am apucat însă bine de ceva și cu ochii numai primprejur, să văd ce se întâmplă. Dar nu-mi puteam crede ochilor. Cât vedeam cu ochii, toate blocurile se clătinau. Și toate clădirile se înclinau de-o parte și de cealaltă ca și copacii pe furtună. Prima undă a fost pe verticală. Câteva fracțiuni de secundă a părut să înceteze, dar apoi a reînceput pe orizontală. Cerul a crăpat brusc, de parcă stătea să se frângă în două. Am auzit detunături îndepărtate, apoi un zgomot înfundat, care parcă venea de peste tot; se auzea tot mai tare. Apoi a venit un vânt puternic, de era să mă azvârle jos. S-a dus, dar apoi s-a și întors înapoi, de data asta cu miros greu de ars. Și p-ormă s-au stins toate luminile… pe cer era un uriaș arc de foc, ca și cum s-a produs un scurtcircuit în tot orașul… Și atunci am zis: «Gata, cred că-i gata orașul!».”, arată mărturia soldatului Mircea Nemigean din București.

O supraviețuitoare povestește cu groază lucrurile pe care l-e avăzut după dezastru.

„Am mers pe Calea Victoriei și am văzut oameni morți, oameni morți în cadă, cu căzile de baie, ceva cumplit, mormane de moloz, praf. A fost cumplit, nu vă puteţi imagina. Mi-am imaginat eu că așa trebuie să fie după bombardament”, spune Georgeta Dumitru.

Totuși, se pare că nu am învățat nimic din acest eveniment, pentru că și la 44 de ani de atunci, sunt milioane de locuințe ce încă nu sunt sigure în caz de cutremur. Același lucru este valabil și pentru clădirile diferitelor instituții.

„Cu toate acestea, la aproape o jumătate de secol de la tragicul eveniment, doar una din cinci locuinţe este asigurată, deşi cutremurul este al doilea risc de care românii sunt îngrijoraţi când vine vorba de locuinţele lor (57%), după incendiu (65%)”, arată studiul ”Percepţia românilor faţă de asigurările de locuinţe”, realizat de către IRES pentru UNSAR.