Anamaria
Fiecare generație are jocurile sale specifice, iar actualilor părinți „Țară, țară, vrem ostași!” sau „Rațele și vânătorii” le trezesc cu siguranță nostalgii.
Te-ar putea interesa și:
Iată care sunt 5 dintre cele mai cunoscute jocuri ce le aduc aminte părinților de copilărie:
- Țară, țară, vrem ostași! – E unul dintre cele mai populare jocuri din copilăria multor părinți. În perioada în care era frumos afară, era ceva obișnuit să vezi copii care se jucau Țară, țară, vrem ostași! Se juca afară, în parcuri, în fața blocului, în curtea școlii și chiar și în parcări. Jucătorii din cele două echipe se așezau față în față, în linie dreaptă și formau practic un gard. Echipa care pornea jocul striga „Țară, țară, vrem ostași”, iar cealaltă echipă răspundea cu „Pe cine?”. Ulterior, cealaltă echipă indica numele celui care trebuia să pornească în cursa spre spargerea gardului. În cazul în care reușea, el se întorcea la echipa lui cu încă o persoană. Dacă nu, rămânea la echipa care l-a strigat. Câștigătoare era echipa care captura toți jucătorii.
- Table – Se juca în special în familie, în vacanțe sau când veneau musafiri în vizită. Copiii învățau să joace table încă de la vârstă de 3-4 ani în multe cazuri și erau foarte atrași în special de zgomotele scoase de zaruri. Desigur, ei doreau tot timpul combinația norocoasă 6-6. Iar victoriile obținute în fața unor adversari mai în vârstă erau prilej de mare mândrie. Ce-i drept, popularitatea tablelor a fost și încă mai este ridicată. Adulții pot juca în continuare table, doar că online, în secțiunea cazinouri online NetBet, unde pot întâlni alți oameni pentru a vedea dacă sunt mai buni decât ei și pentru a se distra.
- Frunza – Un alt joc care implica imaginația și creativitatea tinerilor. Se juca în minim 4 copii, în spații deschise. Jucătorii se împărțeau în două echipe, iar pe asfalt se desena traseul cu cretă. Fiecare echipă începea jocul la ea în casă, iar scopul era să ajungi în casa echipei adverse și să calci frunza. Era necesar ca minim un jucător dintr-o echipă să calce frunza și aducea victoria. Jocul era foarte distractiv, în condițiile în care adversarii puteau fi împinși sau trași afară din spațiul de joc pentru a fi eliminați. Desigur, erau și zonele marcate cu „F” care dădeau imunitate și cele marcate cu „M” care erau loc de odihnă.
- Lapte gros – Un joc pe cât de solicitant, pe atât de distractiv. Se juca în general pe iarbă, având în vedere că implica și căzături. Erau necesari minim 5 jucători, dar puteau fi și mai mulți, însă tot timpul cu număr impar. Jucătorii dintr-o echipă trebuiau să sară, pe rând, în spatele echipe așezate aplecat și să rămână în acea poziție. După ce toți echipei 2 au sărit, primul trebuia să arate arbitrului un număr de la 1 la 5, iar echipa care stătea aplecată trebuia să ghicească. Jocul se încheia în momentul în care numărul era ghicit sau dacă unul dintre jucătorii care a sărit atinge cu pământul piciorul. Desigur, erau situații când se pierdea pentru că cineva uita să strige „Lapte gros” sau nu mai era loc pentru ceilalți colegi de echipă.
- Rațele și vânătorii – Un joc foarte popular pentru care era nevoie de minim 4 jucători. Se juca oriunde, în spațiu liber, dar era necesară o minge. Jucătorii se împărțeau în rațe și vânători. Doi erau vânători, iar restul rațe. Se delimita spațiul de joc, iar la fiecare capăt se afla un vânător, care nu avea voie să pătrundă în acest loc. Ei trebuiau să vâneze rațele cu mingea și să le elimine dacă le nimereau. Iar ultima rață rămasă în concurs trebuia atinsă cu mingea din atâtea încercări cați ani avea. Apoi, următorii doi vânători erau cei scoși primii din joc. În schimb, rațele puteau să câștige vieți dacă prindeau mingea înainte ca aceasta să atingă pământul.
