Mirela Loșniță
Scandal la Teatrul Național din București. Teatrul Național București (TNB) se află în centrul unui scandal de proporții după ce Patriarhia Română a acuzat utilizarea defăimătoare a simbolurilor religioase într-o piesă de teatru recent lansată. Este vorba despre producția „Proorocul Ilie”, regizată de Botond Nagy, o piesă care a stârnit atât admirație, cât și controverse profunde.
Spectacolul, care a avut premiera pe 14 februarie 2025, se bazează pe un text al dramaturgului polonez Tadeusz Słobodzianek, inspirat de povestea reală a unui predicator din anii ’30–’40, Eliasz Klimowicz. Timp de aproximativ două ore, publicul este invitat într-o lume tensionată, în care credința și fanatismul religios se ciocnesc într-un mod dur și provocator.
Scandal la Teatrul Național din București
Conform descrierii oficiale de pe site-ul TNB, piesa explorează viața locuitorilor unui sat de la granița bielorusă, care cred cu tărie că pastorul lor este întruchiparea lui Hristos și decid să-l răstignească pentru a-și găsi mântuirea. Textul scris în 1991 este recunoscut pentru limbajul dur și tonul provocator, iar montarea românească urmează această linie fără compromisuri. Spectacolul este nerecomandat persoanelor sub 18 ani, conținând scene cu impact emoțional, limbaj licențios și conotații sexuale.
Această abordare a stârnit reacții virulente din partea Patriarhiei Române, care a emis un comunicat oficial în care își exprimă dezaprobarea față de ceea ce consideră o blasfemie. „Luăm act cu mâhnire de utilizarea defăimătoare a simbolurilor religioase creștine în timpul piesei «Proorocul Ilie» și sperăm ca, pe viitor, manifestările culturale să respecte dimensiunea sacră a acestora”, se arată în comunicatul Patriarhiei.
În fața valului de critici, Teatrul Național București a reacționat printr-un comunicat în care respinge acuzațiile de blasfemie. Reprezentanții instituției susțin că spectacolul nu își propune să atace credința creștină, ci mai degrabă să provoace o reflecție profundă asupra relației dintre om și divinitate.
„Spectacolul «Proorocul Ilie» nu este un atac la adresa religiei, ci un demers artistic care analizează fragilitatea convingerilor umane și pericolele extremismului religios. Este o invitație la dialog și toleranță, nu o defăimare a simbolurilor sacre”, au transmis oficialii TNB.
Aceștia atrag atenția și asupra faptului că anumite imagini apărute pe rețelele sociale au fost scoase din context și prezentate într-un mod distorsionat, fapt ce a amplificat percepția negativă asupra spectacolului.
Regizorul Botond Nagy: „Credința nu e un set de dogme orbești”
Regizorul spectacolului, Botond Nagy, a explicat intenția artistică din spatele montării: „Prin acest proiect, îmi doresc ca spectatorii să-și analizeze propriile credințe într-o lumină nouă. Credința nu trebuie să însemne un set de dogme pe care le urmăm orbește, ci o convingere profundă. Teatrul poate deveni o platformă de reconciliere spirituală, chiar și prin provocare.”
Botond Nagy este cunoscut pentru stilul său îndrăzneț și nonconformist, abordând adesea teme tabu sau sensibile într-un limbaj artistic direct și intens.
În mediul online, părerile despre piesa „Proorocul Ilie” sunt împărțite. Pe rețelele de socializare și în grupurile dedicate iubitorilor de teatru, unii spectatori au lăudat curajul și profunzimea spectacolului, în timp ce alții cer interzicerea lui totală.
Pe Facebook, în grupul „Mergem la teatru”, un utilizator a scris: „O satiră îndrăzneață despre religie și credință, care te pune pe gânduri. Proorocul Ilie nu e pentru toată lumea și poate fi interpretat greșit, dar are forță și mesaj.”
Pe de altă parte, voci critice cer proteste în fața TNB și întreruperea spectacolelor, acuzând piesa de lipsă de respect față de valorile creștine.
„Creștinii ar trebui să protesteze pașnic în fața teatrului și să ceară scoaterea piesei din program. Nu putem accepta să fie batjocorite simbolurile noastre sfinte într-un spațiu cultural finanțat din bani publici”, a scris un alt utilizator, citat de news.ro.
Controversa generată de „Proorocul Ilie” ridică, din nou, întrebarea despre limitele libertății artistice și modul în care arta poate (sau nu) să atingă teme religioase sensibile. Este teatrul un spațiu unde orice subiect poate fi pus sub lupă? Sau există un prag moral și spiritual care nu trebuie depășit?
