Ana Sasu
Friedmunt Sonnemann trăiește în pădure de peste trei decenii într-o colibă din noroi, fără electricitate sau apă. El nu este singurul în această situație. Iată toate detaliile!
Friedmunt Sonnemann trăiește în pădure de peste trei decenii într-o colibă din noroi, fără electricitate sau apă
Friedmunt Sonnemann a renunțat la școală și trăiește în pădure de 32 de ani. Acesta este unul dintre foarte puținii germani care nu sunt afectați de creșterea prețurilor la electricitate și gaz, , după cum relatează ruhrnachrichten.de. Bărbatul a fost desori asemănat cu „vrăjitorul Gandalf cel Sur” din Stăpânul Inelelor, datorită înfățișării sale, dar și cu personajul lui Tolkien, deoarece Friedmunt are părul grizonat și barba cenușie și lungă.
„Nimic din toate astea nu mă afectează”, spune el, stând într-o colibă de noroi construită de el însuși într-o zonă izolată de pădure din Hunsrück, lângă Longkamp.
El trăiește în mijlocul naturii de 32 de ani fără electricitate sau apă:
„Nu-mi lipsește nimic. Acesta este singurul mod în care vreau să trăiesc”, spune bărbatul în vârstă de 56 de ani, care poartă părul și barba lungă, în mica sa fermă, „Königsfarm”.
El și „camarazii săi de arme”, așa cum îi numește pe colegii de cameră temporari, 8 la număr, oameni din toate locurile pe care i-a primit să stea cu el pe perioade scurte, își iau apă de băut de la un izvor din apropiere, iar apa de ploaie este folosită în principal pentru gătit și spălat.
„Toaleta este cu compost uscat. Iar încălzirea se face cu lemne. Dacă este o sobă aprinsă în cameră și termometrul din colț arată 14 grade, ni se pare plăcut. Salonul nu este încălzit la 20 sau 21 de grade în timpul sezonului rece. Ar fi într-adevăr o risipă. Ne îmbrăcăm călduros iarna”, spune nativul din Bonn, care a crescut în Köln.
Sonnemann își procură lemnele din propriile zone, dar și din afară:
„Acolo au crescut prețurile, bineînțeles. Dar pot trăi cu asta, nu este atât de dramatic.”
Sonnemann: „Oamenii se descurcă cu mai puțin decât cred că se descurcă”
În general, spune Sonnemann, oamenii se pot descurca cu mai puțin decât presupun. El a spus că își dă seama că nu toată lumea ar putea trăi în pădure așa cum o face el:
„Nu există atât de multe locuri în Germania. Dar stilul de viață de care se bucură marea majoritate a populației din țările industrializate nu va fi sustenabil pe termen lung. Va exista cu siguranță o schimbare în gândire”, spune el.
Viața lui Sonnemann constă în plantele rare pe care le îngrijește pe terenul de aproximativ patru hectare și în semințele pe care le extrage și le vinde. El are acum aproximativ 100 de specii.
„Sunt și plante de pe vremea străbunicii care altfel ar fi dispărut. Cum ar fi soiul de sfeclă „Hunsrücker Schnitt” sau fasolea alergătoare „Hunsrücker Weiße” și „Blauhülsige”, a explicat el.
Totodată, bărbatul spune că păstrarea vechilor plante cultivate este deosebit de importantă în contextul schimbărilor climatice, deoarece acestea se descurcă bine pe soluri sărace și în condiții meteorologice extreme. Dar el cultivă și culturi mai exotice, cum ar fi dovleceii din Croația și huacatay din Anzii din America de Sud:
„Este una dintre plantele mele preferate. Este luată în mod regulat pentru supe și sosuri; facem și ceai din ea.”
Cine locuiește în pădure cu Sonnemann
Cei care îl ajută cu munca sunt oamenii care vin să locuiască cu el la fermă pentru o perioadă de timp:
„În momentul de față suntem opt.Ei vin, de asemenea, pentru a lua „o oarecare distanță” față de „lumea de afară”. Noi nu trăim într-o lume separată aici. Dar impactul a ceea ce se întâmplă în lume în acest moment este comparativ mic. Uneori, oamenii vin la fermă chiar și din Mexic sau Taiwan”, a spus el.
Oamenii vorbesc foarte mult despre ceea ce se întâmplă în lume. Până acum, ferma a fost ferită de Coronavirus, a spus el. Totuși, locuitorii fermei nu trăiesc doar cu ierburi, dovleci, mere și gutui:
„Mai cumpărăm și orez sau paste pentru a le asorta”, explică Sonnemann care nu se vede ca un pustnic sau un abandonat.
„Nu trăiesc singur și nu am renunțat la lume, ci am venit aici. Nu e ca și cum aș face asta de unul singur doar pentru mine”, a concluzionat acesta.
Locuitorii din Longkamp, în districtul Bernkastel-Wittlich, își respectă vecinul din pădure.
„Munca pe care o face este acceptată aici. La urma urmei, spune el, este un lucru bun să păstrezi semințele și plantele care sunt amenințate cu dispariția. Dar puțini oameni din sat pot înțelege cum trăiește Sonnemann acolo”, susține primarul local Horst Gorges (CDU).
Sursa foto: alliance/dpa
