Ene Valentina
Un preot din inima Bucureștiului, Părintele Mirel Ilie, a devenit un simbol al compasiunii și generozității în preajma sărbătorilor de iarnă. În fiecare an, el strânge peste 1200 de scrisori ale copiilor grav bolnavi sau instituționalizați, către Moș Crăciun, într-un gest emoționant și plin de sensibilitate. Slujind la Biserica Sfântul Elefterie Vechi din București, Părintele Mirel Ilie aduce lumină și speranță în viețile celor care se confruntă cu provocări deosebite.
Această tradiție a devenit o parte integrantă a activității sale pastorale, încărcându-l de întâmplări memorabile, emoții puternice și recunoștință. Părintele Ilie consideră că această experiență îl aduce mai aproape de esența Crăciunului, întrucât are privilegiul de a întâlni copii minunați și de a le face o mică bucurie în momente dificile.
Povestea fetiței care l-a emoționat până la lacrimi pe preot
Printre numeroasele scrisori, una a atras atenția și a impresionat pe toată lumea. O fetiță, în vârstă de 11 ani, a dorit să discute personal cu părintele, aducând un plus de autenticitate și emoție întregii povești. Această fetiță, membră a comunității surzilor unde Părintele Mirel Ilie slujește, suferă de surdocecitate și se deplasează într-un cărucior cu rotile. Însă, cu toate aceste piedici, inima ei era plină de dorințe și speranțe.
Într-o zi deosebită, în timpul unei vizite la această fetiță, Părintele Ilie a fost surprins de o întrebare care a răsunat adânc în sufletul său. Prin semne, fetița i-a comunicat că îl consideră pe părinte un intermediar privilegiat între ea și Dumnezeu. Cu o sinceritate sfâșietoare, ea i-a spus că vrea să-i adreseze o rugăminte specială: să îl roage pe Dumnezeu să-i permită să meargă timp de 5 minute, astfel încât mama ei să poată alerga după ea, iar ea să simtă bucuria fugii neîngrădite.
”Cel mai mult m-a marcat o întâmplare cu o fetiţă de 11 ani, pe care o am în comunitatea surzilor, unde slujesc. Ea suferă de surdocecitate, nu poate vorbi, nu se poate nici deplasa, e într-un cărucior cu rotile. Şi, într-o zi, când am fost la ea, mi-a zis: „am o întrebare. Pe tine te ascultă mai mult Hristos decât pe mine, tu te duci, slujeşti la biserică, e altfel.” Îmi vorbea prin semne. Ce să zic? Îi spun „da”. „Vreau să mă ajute cu ceva. Vrei să-l rogi tu?”.
Vă spun sincer, m-am gândit atunci că, dacă-mi cere o păpuşă care va costa 10.000 de lei, paia i-o cumpăr! I-am zis „spune-mi”. „În fiecare seară, când stau aici, o văd pe mama mea, cum se roagă şi plânge, şi-i citesc pe buze cum spune «Doamne, las-o măcar 5 minute să meargă, şi eu să alerg după ea şi să nu o pot prinde! Şi-ţi promit că nu o să mai cer nimic, toată viaţa mea». Roagă-L tu pe Dumnezeu, să mă lase să merg 5 minute, să alerge mama după mine şi să nu mă poată prinde”, și-a început povestea preotul.
Mesajul preotului pentru enoriași în ziua de Crăciun
În confruntarea cu această poveste profund emoționantă, Părintele Mirel Ilie a transmis un mesaj puternic despre prețuirea vieții și importanța recunoștinței. El a subliniat contrastul dintre preocupările zilnice ale oamenilor sănătoși și dramele reale cu care se confruntă cei în nevoie, făcând o apel către empatie și solidaritate.
”Vă spun, două ore mi-a luat în parcare să-mi revin, plângeam şi nu puteam să conduc, din pricina lacrimilor. Iar noi suntem ipocriţi, ne plângem. De ce să mă plâng eu? M-am trezit dimineaţă. A, că mă durea puţin capul? Dar am venit aici, am făcut slujbă, au fost atâţia oameni, care au plecat fericiţi.
Eu sunt aici. Alţii nu mai sunt. Au alunecat, şi-au fracturat un picior, sunt în spital, nu mai pot vedea. Cel mai mare dar pe care omul îl poate primi într-o zi este că Dumnezeu şi-a pus, din nou, încrederea în tine”, a mai spus părintele.
