Roxana
Cristina Lichi, fosta gimnastă care a ales mănăstirea la 25 de ani, crește astăzi, ca Maica Ecaterina, peste 150 de copii abandonați. Vârsta la care a luat decizia spune mult. La 25 de ani, cei mai mulți sportivi încă se gândesc la următorul concurs, la un contract sau la o carieră de antrenor.
Ea s-a gândit la altceva. A lăsat în urmă sala de antrenament, podiumul și aplauzele și a îmbrăcat haina monahală.
De la gimnastică la viața monahală
Cariera ei în gimnastică a însemnat ani întregi de muncă și bucuria de a reprezenta România. Fosta sportivă a fost campioană națională. Cu timpul, însă, a simțit că adevărata ei împlinire nu se află între saltelele și aparatele din sala de gimnastică.
Decizia a venit la 25 de ani. Cristina Lichi s-a stabilit la Mănăstirea Bogdana din Rădăuți, unde a primit numele de Maica Ecaterina. Sfânta Ecaterina este considerată, în tradiția creștină, ocrotitoarea înțelepciunii și a celor care iubesc învățătura.
Acolo și-a găsit menirea care îi umple și astăzi fiecare zi: grija pentru copiii pe care viața nu i-a menajat.
Maica Ecaterina și cei peste 150 de copii de la Rădăuți
În așezământul de la Rădăuți, Maica Ecaterina coordonează viața a peste 150 de copii și tineri. Unii au fost abandonați. Alții au fost salvați din familii în care au trăit abuzuri. Cei mai mici au 7 ani, cei mai mari, 25.
Copiii locuiesc în căsuțe colorate, ridicate special pentru ei. Acolo învață lucruri pe care mulți dintre ei nu le-au avut niciodată: un program stabil, un adult pe care să se poată baza și ideea că viitorul lor poate arăta altfel decât trecutul.
Maica Ecaterina nu își descrie rolul printr-un singur cuvânt.
„Pentru unul sunt mamă, pentru unul sunt soră, pentru unul sunt prietenă. Mă transform în ceea ce au nevoie, ca să le pot fi de folos. Sunt un pion prin care Dumnezeu vrea să facă ceva pe pământ. Noi ne îmbrățișăm foarte mult, plângem împreună, râdem împreună, stau permanent în mijlocul lor. Cred că Dumnezeu m-a pregătit pentru asta înainte de a crede eu că sunt pregătită să fac asta”, a mărturisit ea într-un interviu.
A studiat psihologia și asistența medicală pentru copiii ei
Rugăciunea și dragostea nu i s-au părut suficiente. Copiii care ajung la poarta mănăstirii vin adesea cu traume adânci și cu probleme de sănătate pe care nimeni nu le-a tratat la timp.
Așa că fosta gimnastă s-a întors în bănci. A urmat studii de psihologie și de asistență medicală, ca să le poată oferi celor mici un sprijin avizat, nu doar unul sufletesc.
Disciplina învățată în sala de antrenament pare să o fi ajutat și aici. Doar că acum rezultatele nu se mai măsoară în note primite de la arbitri, ci în copii care reușesc să meargă mai departe.
„Fiecare copil care a pășit pe poartă nu a venit întâmplător”
Privind în urmă, Maica Ecaterina spune că nimic din drumul ei nu a fost întâmplător. Nici întâlnirile, nici copiii care i-au trecut pragul.
„Fiecare copil care a pășit pe poartă nu a venit întâmplător, iar misiunea mea este să fac ceva pentru el. Nu cred că m-am culcat vreodată fără să mă gândesc la ei, la ce li s-a întâmplat, la cei plecați în familiile lor sau la copiii care au plecat de la noi. Binele trebuie să simți că îl faci. Misiunea omului este să facă bine, iar binele face parte din ființa noastră”, a spus fosta campioană a României.
Gândul de seară nu se oprește la cei care sunt încă acolo. Merge și spre copiii care au plecat, spre familiile în care s-au întors, spre viețile pe care și le construiesc acum departe de Rădăuți.
Cristina Lichi a renunțat la medalii la o vârstă la care multe alte uși îi erau încă deschise. A primit în schimb peste 150 de motive să se trezească în fiecare dimineață. Pentru unii dintre copiii de la Bogdana, ea este primul om care nu a plecat.
