Georgescu Dragos
Fiecărui credincios i se oferă, anual, o prilej de introspecție și de purificare sufletească între 1 și 15 august. Postul Adormirii Maicii Domnului (numit și Postul Sfintei Mării) este o perioadă cu semnificație spirituală deosebită, fiind dedicată preparării pentru prăznuirea Adormirii Fecioarei Maria, sărbătorită pe 15 august. Este un interval de post strict: fără carne, lactate sau ouă, în care credincioșii sunt chemați la rugăciune intensă, smerenie și evitarea manifestărilor lumești.
De ce au femeile interzis să se tundă în Postul Sfintei Mării
Una dintre cele mai răspândite credințe populare referitoare la acest post este interdicția tunsului părului — în special pentru femei. Se spune că a te tunde în această perioadă ar echivala cu ruperea harului ce curge din rugăciunile aduse Maicii Domnului. În popor, spiritul ritualic al postului se traduce prin evitarea acțiunilor care pot simboliza tăierea legăturii profunde cu sfântul.
Motivarea social – spirituală
În tradițiile rurale, tăiatul părului sau unghiilor era considerat semn al lipsei de respect față de sfânt și o posibilă atragere a ghinionului pentru anul următor: boală, lipsă de rod sau chiar infertilitate. În interpretarea populară, interdicția de a tunde simbolizează respectul și răbdarea în a primi binecuvântările divine după încheierea postului.
Mărturii și credințe locale
Relatările venite din comunitățile tradiționale arată cum femeile evitau orice formă de tăiere păr/unghii chiar și în prima zi — 1 august — pentru a nu aduce supărare Fecioarei. Imaginea părului lung, negru, simbol impermeabil al protecției divine, era prezentată ca o formă de rugăciune vizibilă.
Interdicția și femeile: păr, unghii și gesturi rituale
a) De ce se aplică femeilor
Tunsul și întreținerea estetică — coafatul, vopsitul, manichiura — sunt considerate gesturi de grijă pentru trup, dar în Postul Sfintei Mării, reținerea este simbol a trăirii ascetice. Femeile sunt chemate la un tip de smerenie activă, iar imaginarul credinței le cere să nu ceară har numai pentru frumusețe, ci să păstreze legătura sufletească cu Maica Domnului.
b) Despre unghii și aparență
La fel de importantă este evitarea vopsitului sau schimbării culorii părului, a epilatului excesiv sau a tunsului unghiilor. Aceste acțiuni simbolizează o preocupare pentru vanitate şi efecte lumești — ceea ce contravine spiritului postului, definit de interiorizare, rugăciune și renunțare.
c) Interdicția de tuns la ajunul praznicului – 14 august
O atenție sporită se acordă ultimelor zile de post, când părul și unghiile nu trebuie tăiate nici măcar în ultima zi de 14 august. În anumite zone se spune: cine se tunde atunci o face pe demnul de suferință — persoana care va avea ghinion în anul următor. Gestul este interpretat ca o întrerupere simbolică finală a harului care urmează să fie cerut în soborul praznicului.
Interdicția extinsă: ce fel de exces trebuie evitat
Nu doar tunsoarea părului este interzisă. Postul Adormirii cere:
Renunțarea la distracții: sunt interzise nunțile, petrecerile, muzica și dansul;
Evitarea certurilor: se crede că cearta din aceste zile zecește conflictele pe anul care vine;
Reținerea sexuală: abstinența este recomandată ca formă de curățire trupească;
Evitarea riscurilor: nu sunt permise activitățile care implică zgomot sau festivități.
Funcția spirituală și simbolică a interdicției
a) Un post ascetic și interiorizat
Prin interdicția tunsului — și evitarea exterioarelor ritualuri — credincioșii sunt chemați să se retragă în interior. Spiritul postului cere renunțare la orice vanitate, preocupare lumească sau confort fizic, pentru o stare de smerenie activă.
b) Un act de comuniune cu natura sacră
Tunsul simbolizează alterarea legăturii trup-suflet, iar păstrarea părului netăiat reprezintă continuarea legăturii cu Fecioara Maria. Părul lung — uneori uns cu mir — este un semn al rugăciunii tăcute, al recunoștinței și al reculegerii.
c) Formă de devoțiune sinceră
Respectarea interdicției este percepută ca un act de credință sinceră, nu ritual formal. În comunitățile rurale, ea era transmisă oral din generație în generație, alături de rugăciuni, acatiste și datini conștiente ale publicului, întărind purtarea de grijă și moștenirea religioasă.
6. Ritualuri complementare: dincolo de tuns și unghii
În vechile comunități rurale, alături de interdicția tunsului, exista o întreagă serie de practici menite să aducă noroc și binecuvântare:
Mersul desculț pe rouă într-una din zilele de 6 august (Schimbarea la Față) era considerat un act de răbdare și purificare corporală;
Rugăciuni speciale înainte de culcare, scrise pe hârtie și puse acasă sub icoană, pentru protecția copiilor sau alinarea suferinței;
Agrarea mierilor din livezi doar după sfințirea strugurilor la biserică — pentru a păstra înțelepciunea calendarului bisericesc.
Semnificația interdicției azi: provocări și relevanță
a) Adaptarea la media urbană
În orașe, interdicția poate părea anacronică. Totuși, multe femei cu credință încă o respectă — mai ales cele care aleg să evite coafatele, tunsul sau cosmeticile scumpe în această perioadă. Pentru ele, este un gest de continuitate spirituală.
b) Rolul preoților și al comunității
Prin predici, postările de social media și cersetori pachete de postul, clericii explică credincioșilor sensul profunde al fiecărei măsuri: tunsul nu este interzis ca regulă morală, ci ca semn exterior al unei stări interioare vizate pentru curățire.
c) Conflictele și interpretările moderne
Unele femei refuză complet interdicția, argumentând că nu e obligatorie canonice. Cu toate acestea, comunitățile unde tradiția încă ocupă spațiu, respectul față de post — inclusiv față de interdicții simbolice — persistă.
8. Ghid de comportament spiritual pentru perioada postului (1–15 august)
Rămâi în evlavie: evită activități zbuciumate, muzica, dansul, petrecerile.
Tăierea părului și unghiilor: amână până după 15 august.
Rugăciunea zilnică: recită acatiste către Maica Domnului în fiecare dimineață.
Folosește timpul liber: meditează, citește texte spirituale, participă la slujbe.
Gesturi simbolice: dacă visezi un copil sau o belșug, marchează gândindu-te la tradiții de belșug în post.
Fără a exagera, se poate spune că aceste interdicții — în special tunsul — sunt un element care diferențiază practicile răsăritene de cele apusene, unde astfel de gesturi sunt considerate strict estetice. În ortodoxie însă, trupul este văzut ca templu al Duhului, iar atitudinea față de modul în care îl îngrijim reflectă conștiința spirituală.
În concluzie: între ritual și credință autentică
Interdicția tunsului în perioada Postului Adormirii Maicii Domnului nu este un capriciu folcloric, ci un semn al unei practici sufletești mai rafinate: limita între vanitate și rugăciune, între rit spiritual și ritual colectiv. În această perioadă, fiecare gest — până și cel al aparenței — capătă semnificație: tunsul nu e doar un act corporal, ci o rușine simbolică care poate tăia, în imaginarul credinței, legătura ce aduce binecuvântări.
Fie că ești credincios practician sau observator cultural, această interdicție amintește că, în civilizațiile cu memorie ancestrală, fiecare detaliu — oricât ar fi de banal — conține un sens: pe 15 august, imposibil de rupt legătura cu privirea atentă a Maicii Domnului care veghează asupra unei lumi ce învață să se ridice prin post și cercetare interioară.
