Loredana Ionescu
În anul 2003, Ion Iliescu a efectuat ultima sa deplasare oficială la Moscova, oraș care i-a marcat atât începuturile carierei politice, cât și parcursul personal. Această vizită, efectuată în penultimul an de mandat prezidențial, a însemnat nu doar o revedere simbolică cu Rusia, ci și un moment de semnare a unui document controversat: Tratatul privind relațiile prietenești și de cooperare dintre România și Federația Rusă. Documentul era considerat o continuare a tratatului semnat în 1991 de Iliescu cu Mihail Gorbaciov, la finalul existenței Uniunii Sovietice, tratat care nu fusese niciodată ratificat.
La acel moment, Vladimir Putin se afla la începutul carierei sale de lider suprem al Rusiei, fiind în cel de-al treilea an de mandat. Vizita lui Iliescu și întâlnirea cu Putin au fost organizate la Kremlin, iar programul a inclus o rundă de discuții extinse, semnarea mai multor documente oficiale și o conferință de presă comună.
Un tratat reluat după 11 ani
Tratatul semnat în 2003 a fost gândit ca o actualizare a acordului semnat în 1991, la prăbușirea URSS. Cu toate acestea, documentul din 1991 nu intrase niciodată în vigoare, iar relațiile bilaterale dintre România și Rusia suferiseră numeroase sincope în deceniul care a urmat. Iliescu și Putin au încercat să repoziționeze legăturile diplomatice într-un cadru oficial, semnând un nou tratat de prietenie, dar și o serie de acorduri conexe, precum o convenție consulară și o înțelegere între Camerele de Conturi ale celor două state.
„În timp ce domnul Putin și domnul Iliescu luau cuvântul într-o conferință de presă comună, domnul Putin și-a exprimat convingerea că cele două națiuni nu trebuie să uite istoria relațiilor lor. În trecut au fost lucruri bune, cât și lucruri rele, dar trecutul nu trebuie să împiedice progresul, a spus el.
Președintele rus a cerut trecerea de la parteneriatul pe hârtie la cooperarea practică. El și-a exprimat satisfacția față de evidenta bunăvoință reciprocă pentru eforturi sporite de restabilire și intensificare a contactelor ruso-române. El consideră parteneriatul în industria energetică, inginerească și metalurgică drept priorități de top. Domnul Putin s-a pronunțat, de asemenea, în favoarea unui parteneriat mai strâns în ceea ce privește dezvoltarea infrastructurii, în principal a transporturilor.
Dl. Iliescu le-a spus jurnaliștilor despre invitația sa adresată dlui Putin de a vizita România și de a continua dialogul la nivel înalt început la Moscova”, a transmis Kremlinul în comunicatul de presă din 4 iulie 2003.
Potrivit comunicatului oficial emis de Kremlin la data de 4 iulie 2003:
„Am reușit să conturăm modalități de a rezolva mai eficient și în avantajul ambelor țări multe probleme acumulate în ultimii ani. Acum, în urma semnării Tratatului privind relațiile de prietenie și cooperare dintre Federația Rusă și România, avem o bază solidă pentru stabilirea unei dezvoltări, dar și pentru interacțiuni previzibile și stabile.
Lucrările la acest document au început în 1992. Iar faptul că l-am semnat astăzi arată că relațiile dintre cele două state s-au schimbat. Acestea au devenit mai apropiate și mai previzibile. Iar documentul semnat oferă o bază juridică solidă pentru dezvoltarea lor ulterioară.
Am discutat pe larg problemele de cooperare comercial-economică. Rusia se află acum pe locul patru în ceea ce privește cifra de afaceri a comerțului exterior al României. Am vorbit și am reflectat asupra extinderii diversificării cooperării noastre în acest domeniu. Există tendințe care ne bucură: în comparație cu aceeași perioadă a anului trecut, cifra de afaceri a crescut cu 90% în primul trimestru al acestui an.
Cu toate acestea, există probleme la care trebuie să ne gândim și să lucrăm împreună. Mărfurile tradiționale românești ar trebui să revină pe piața rusă. În consecință, am vorbit despre extinderea legăturilor interregionale. Rezervele de contacte directe dintre membrii constitutivi ai Federației Ruse și districtele românești nu sunt utilizate”, a spus atunci Putin jurnaliștilor, relatează Ziare.com.
Putin, despre trecutul comun: „Ar trebui să ne amintim de el, dar să nu ne împiedice”
În timpul conferinței de presă comune, liderul de la Kremlin a transmis un mesaj aparent deschis și împăciuitor, a menționat importanța stabilirii unui „parteneriat practic”, dincolo de documentele semnate, și a pledat pentru o colaborare concretă în domenii precum energia, infrastructura, metalurgia și industria inginerească.
„Cel mai rău lucru pe care l-am putea face este să uităm trecutul. Au fost de toate în trecut – atât bune, cât și rele. Ar trebui să ne amintim de el, să știm despre el și să tragem concluzii din el. Dar aceste concluzii care ne ajută să dezvoltăm relațiile astăzi, ne vor ajuta și mâine.
Trecutul nu ar trebui să ne ia de mână și să ne împiedice să mergem mai departe. Președintele României tocmai a subliniat, pe bună dreptate, că am avut multe care ne-au unit ca vecini, ca parteneri tradiționali.
Ar trebui, atunci când analizăm trecutul, să evităm acele greșeli pe care le-am permis în trecut și să folosim tot ce este pozitiv pentru a dezvolta legături bilaterale. Sunt sigur că, dacă vom lucra exact în acest fel, ne vom aduce contribuția la construirea unor noi relații democratice atât în lume, cât și, evident, la o Europă stabilă și prosperă”, a continuat liderul de la Kremlin, pe atunci încă un novice politic.
Putin a cerut reluarea exporturilor românești și diversificarea schimburilor comerciale
Un alt punct important abordat de liderul rus a fost cel al relațiilor economice. Potrivit declarațiilor oficiale, Rusia se afla la acel moment pe locul patru în topul partenerilor comerciali ai României. Președintele rus a declarat: „Am discutat pe larg problemele de cooperare comercial-economică. Există tendințe care ne bucură: în comparație cu aceeași perioadă a anului trecut, cifra de afaceri a crescut cu 90% în primul trimestru al acestui an.”
Totodată, el a remarcat că „mărfurile tradiționale românești ar trebui să revină pe piața rusă”, pledând pentru o „extindere a legăturilor interregionale” între districtele românești și regiunile componente ale Federației Ruse. Cu alte cuvinte, Putin voia să reactiveze canalele economice bilaterale directe, o practică uzuală în perioada sovietică.
Ion Iliescu, omul format la Moscova, dar liderul care a dus România spre NATO
Pentru Iliescu, Moscova a avut o semnificație personală profundă. A fost orașul în care s-a format politic, în perioada lui Stalin, și locul în care a consolidat conexiunile care i-au permis ascensiunea în structurile de putere ale regimului comunist românesc. Însă, în calitate de președinte postdecembrist, același Iliescu a fost cel care a închis capitolul dependenței de Moscova, alegând direcția euroatlantică pentru România.
Paradoxal, deși în 2003 a semnat un tratat de prietenie cu Rusia lui Putin, Iliescu a fost cel care a parafat deciziile politice majore privind integrarea României în NATO și Uniunea Europeană, două direcții complet opuse intereselor strategice rusești.
La acel moment, Putin nu se afla încă în postura agresivă pe care avea să o adopte mai târziu. În discursurile sale din 2003, el apărea ca un lider dispus să coopereze cu Occidentul și care punea accent pe diplomație. Dar declarațiile lui din acea perioadă conțineau și nuanțe clare ale unei ambiții mai mari: reconfigurarea influenței ruse în fostele state-satelit.
Semnarea tratatului, un gest simbolic. Dar ce voia cu adevărat Kremlinul?
Tratatul ruso-român semnat în 2003 avea o puternică valoare simbolică, într-o perioadă în care Rusia căuta să-și redefinească rolul în Europa de Est. În realitate, a fost perceput de mulți analiști ca o încercare a Kremlinului de a menține România într-o zonă de influență prietenoasă, chiar și în contextul în care Bucureștiul făcea pași decisivi spre NATO și UE.
Vladimir Putin a declarat atunci că „documentul semnat oferă o bază juridică solidă pentru dezvoltarea relațiilor bilaterale ulterioare”. Cu toate acestea, în realitate, relațiile diplomatice dintre cele două state au continuat să se răcească progresiv după integrarea României în NATO (2004) și în Uniunea Europeană (2007).
Obiectivele pe termen lung ale Moscovei rămâneau neclare, dar discursul oficial al lui Putin trăda o dorință fermă de a menține o influență economică și strategică în zonă. De altfel, declarația sa că „trecutul nu trebuie să ne ia de mână și să ne împiedice să mergem mai departe” a fost interpretată ca un semnal că Rusia nu renunța la aspirațiile sale în Europa Centrală și de Est.
Ce spunea Iliescu despre această apropiere?
Ion Iliescu, în schimb, a încercat să păstreze o linie diplomatică echilibrată. În timpul conferinței de presă, el a vorbit despre „necesitatea menținerii unui dialog deschis între România și Federația Rusă”, subliniind importanța stabilității în regiune. A făcut apel la continuarea contactelor bilaterale și i-a adresat personal o invitație oficială lui Vladimir Putin de a vizita România.
Această invitație nu s-a concretizat într-o vizită oficială în anii următori. În paralel, România și-a intensificat colaborările cu structurile europene și nord-atlantice, iar distanțarea de Moscova a devenit o realitate geopolitică tot mai evidentă.
Relațiile româno-ruse după 2003
Deși tratatul din 2003 rămâne un document oficial semnat de cele două părți, el a avut mai degrabă un rol declarativ, fără efecte majore în plan practic. Ulterior, România a adoptat o poziție tot mai fermă în raport cu politica externă a Rusiei, în special după anexarea Crimeei în 2014 și implicarea militară rusă în estul Ucrainei.
Astăzi, relațiile dintre București și Moscova sunt aproape înghețate, iar tratatul semnat de Iliescu și Putin în urmă cu peste două decenii rămâne doar o amintire a unei epoci în care încă mai exista loc pentru diplomație între cele două țări.
