Mirela Loșniță
Stresul ascuns și emoțiile neexprimate pot deveni un inamic nevăzut pentru sănătatea creierului. De multe ori, obiceiuri aparent inofensive ajung să afecteze memoria pe termen lung și chiar să accelereze apariția bolii Alzheimer. Un studiu recent publicat în The Journal of Prevention of Alzheimer’s Disease atrage atenția asupra unui factor de risc pe care mulți dintre noi îl ignoră: internalizarea stresului.
Cercetarea s-a bazat pe analiza a 1.528 de adulți chinezi-americani din zona Chicago, cu vârsta medie de 70 de ani, în cadrul Population Study of Chinese Elderly (PINE). Pe parcursul a patru ani, participanții au fost supuși la trei runde de teste cognitive. Acestea au fost susținute în dialectul preferat de fiecare, tocmai pentru a evita eventualele bariere lingvistice. Rezultatele au scos la iveală un element decisiv: cei care își țineau emoțiile în interior și nu cereau ajutor prezentau un declin mai rapid al memoriei, în special în sarcinile de memorare pe termen scurt.
Ce înseamnă „internalizarea stresului”
Psihologii definesc acest tipar ca tendința de a acumula tensiuni și frustrări fără a le exprima. Persoanele care adoptă acest comportament aleg să nu vorbească despre problemele lor și preferă să le ascundă. În timp, acest mecanism nu doar că intensifică sentimentul de neputință, dar poate afecta și sănătatea cognitivă.
Specialiștii subliniază că internalizarea stresului nu este un destin fix. Acest obicei poate fi schimbat prin sprijin emoțional, consiliere și programe adaptate nevoilor fiecărei persoane.
În cazul vârstnicilor chinezi-americani, cercetarea a arătat că factorii culturali joacă un rol important. Aproximativ 69% dintre participanți erau imigranți, iar doi din trei aveau o cunoaștere limitată a limbii engleze. Mulți dintre ei au trăit sub influența stereotipului „minoritatea model” – percepția conform căreia asiaticii-americani sunt muncitori, independenți și de succes.
Deși pare o etichetă pozitivă, acest stereotip ascunde pericole. El încurajează ascunderea dificultăților personale și evitarea cererii de ajutor. În consecință, sănătatea mintală are de suferit, iar efectele se răsfrâng asupra memoriei și funcțiilor cognitive.
De ce conexiunile sociale nu oferă protecție totală
Cercetătorii au constatat că implicarea în activități comunitare sau adaptarea culturală a oferit doar un avantaj temporar. Participanții activi social au pornit de la un nivel mai bun al testelor cognitive, dar acest lucru nu a oprit declinul ulterior. Beneficiul s-a dovedit a fi punctual, fără a oferi protecție pe termen lung împotriva degradării memoriei.
Fenomenul a fost comparat cu „John Henryism”, observat în comunitățile afro-americane. Acesta se referă la efortul constant de a face față stresului fără sprijin extern, un obicei care, în timp, poate avea consecințe negative asupra sănătății creierului.
Ce putem face pentru a schimba tiparul
Autorii studiului atrag atenția că internalizarea stresului este un obicei, nu o boală. Așadar, el poate fi corectat. Printre recomandările specialiștilor se numără:
- Educația comunitară, pentru a combate stereotipurile ce împiedică exprimarea emoțiilor și cererea de ajutor.
- Programe de sănătate mintală adaptate cultural, care să ajute persoanele vârstnice să își gestioneze mai bine emoțiile.
- Instruirea cadrelor medicale, astfel încât să poată identifica semnele subtile ale distresului emoțional.
