Roxana
Într-o liniște apăsătoare, întreruptă doar de suspine și de glasurile preoților, România a privit una dintre cele mai dureroase imagini ale începutului de an. Părintele Ioan Cozma, tatăl lui Matei, băiatul de 14 ani care și-a pierdut viața în accidentul din nordul țării, și-a condus copilul pe ultimul drum cu o demnitate care a frânt inimile tuturor celor prezenți.
Fotografiile publicate de Anastasia Cosma pe Facebook au devenit virale în câteva ore. În ele, părintele Ioan apare cu ochii în pământ, cu barba udată de lacrimi, ținând icoana și lumânarea aprinsă în timp ce slujește pentru propriul copil. În dreptul imaginilor, mesajul este scurt, dar devastator:
„Bunul Dumnezeu este cu noi toți”, părintele Ioan Cozma, tatăl lui Matei.
Un mesaj simplu, care a ajuns la zeci de mii de oameni și care a fost interpretat de mulți ca o dovadă de forță sufletească ieșită din comun. În spatele acestor cuvinte, însă, se află o dramă cum rar se vede.
O familie zdrobită de o tragedie
Accidentul în care a fost implicată familia părintelui Ioan a schimbat radical viața tuturor. Preoteasa Diana și cei cinci copii se aflau în mașină când aceasta a ieșit de pe carosabil și a ajuns în râul Bistrița. Salvatorii au intervenit contracronometru, iar scenele de atunci au fost de o violență greu de descris.
Matei, adolescentul de 14 ani, nu a mai putut fi salvat. Vestea morții lui a căzut ca un trăsnet peste o comunitate deja șocată de gravitatea accidentului.
În timp ce copilul era condus pe ultimul drum, mama lui și frații săi luptau pentru viață pe paturile de spital.
Imaginile care au făcut înconjurul României
Postarea Anastasiei Cosma surprinde mai multe momente de la înmormântare. Într-una dintre fotografii, părintele Ioan stă în biserică, cu icoana lui Matei în față, înconjurat de preoți și credincioși. În alta, el apare aplecat deasupra sicriului, cu mâna la piept, într-un gest de durere reținută.
Ultima imagine este cea care a impresionat cel mai tare. Sicriul este coborât în mormânt, în zăpadă, iar tatăl stă lângă groapă, parcă fără putere, dar cu fruntea ridicată.
Sub fotografii apare și mesajul părintelui Vasile Ioana, care a scris un text lung, aproape o rugăciune, dedicată familiei Cozma:
România întreagă plânge alături de părintele Ioan și de familia lui.
Matei este pomenit în rugăciuni, iar pentru preoteasa Diana și pentru copii sunt cerute întărire și vindecare grabnică.
„O familie în care durerea și credința merg împreună”
Pentru cei care i-au cunoscut, familia Cozma a fost mereu una discretă, profund legată de biserică și de comunitate. Părintele Ioan nu este doar un preot, ci și un om cunoscut pentru blândețea lui și pentru felul în care îi sprijină pe ceilalți.
Acum, rolurile s-au inversat. Mii de oameni s-au mobilizat să îl sprijine pe el.
Mesajele de susținere curg în continuare pe rețelele sociale. Oamenii vorbesc despre curaj, despre o credință care pare supraomenească și despre o familie care a fost pusă la cea mai grea încercare posibilă.
Ce se știe despre starea celor răniți
Între timp, din spitale vin și vești care, timid, aduc puțină speranță. Copiii care au supraviețuit accidentului sunt monitorizați atent, iar unii dintre ei au început să răspundă la tratamente.
Preoteasa Diana a trecut prin momente extrem de dificile, dar evoluția ei este lent pozitivă. Unele branule au fost scoase, iar medicii vorbesc despre o stabilizare, chiar dacă drumul spre recuperare este lung.
În jurul familiei s-a format un adevărat lanț de rugăciune și solidaritate. De la credincioși simpli până la preoți cunoscuți, toți transmit același lucru: familia Cozma nu este singură.
O durere care a unit o țară
Moartea lui Matei nu este doar o tragedie personală. Pentru mulți români, ea a devenit simbolul fragilității vieții și al nedreptății care lovește uneori fără avertisment.
Imaginile cu tatăl său, în mijlocul bisericii, spun mai mult decât orice discurs. Un părinte care și-a pierdut copilul, dar care, în fața sicriului, a ales să spună:
„Bunul Dumnezeu este cu noi toți.”
Pentru mulți, aceste cuvinte nu sunt doar o formulă religioasă. Sunt strigătul unui om care, în cea mai mare durere posibilă, încearcă să nu-și piardă credința.
Iar poate tocmai de aceea, povestea familiei Cozma a ajuns atât de adânc în inimile oamenilor.
