Mirela Loșniță
Moartea Vivianei Niță a declanșat un val de revoltă în rândul cadrelor medicale, mulți dintre colegii săi susținând că tragedia ar fi putut fi evitată. Medic radiolog, Viviana Niță a fost găsită fără viață în locuința sa din Sectorul 1 al Capitalei, iar cazul readuce în prim-plan presiunea uriașă la care sunt supuși medicii și lipsa reală de protecție din sistem.
Viviana Niță a fost descoperită sâmbătă, 24 ianuarie 2026, în apartamentul său din cartierul Dămăroaia. Fostul soț a fost cel care a dat alarma, după ce a încercat în repetate rânduri să o contacteze telefonic, fără succes. Îngrijorat, acesta s-a deplasat la locuința ei, unde a găsit-o fără suflare. A apelat imediat numărul de urgență 112, însă echipajele medicale sosite la fața locului nu au mai putut face nimic pentru a-i salva viața.
Moartea Vivianei Niță stârnește revoltă în sistemul medical
Cazul a provocat reacții puternice în mediul medical, mulți specialiști făcând o paralelă cu tragedii similare petrecute în ultimii ani, inclusiv cu cel al Ștefaniei Szabo, doctorița găsită decedată în timpul unei gărzi de noapte. Medicii vorbesc deschis despre epuizare, stres cronic și lipsa unor mecanisme reale de sprijin pentru cadrele medicale.
Un medic a transmis un mesaj dur pe rețelele de socializare, acuzând direct sistemul:
„Nu am cuvinte sa imi exprim durerea pentru tragedia actuala, medicul Viviana Nita. Poate in al nu stiu catelea ceas se va trezi cineva in tara asta amortita si lipsita de absolut orice fel de sistem de valori, sa aduca lucrurile cel putin pe o linie de plutire. Sunt curioasa cum ar putea functiona un sistem medical fara medici si actualmente cum sunt protejati medicii?!? Se emit doar pretentii si nu exista nici o forma de limitate legala a fenomenului de hartuire. Depresia este declansata de stres, oboseala si lipsa totala a aprecierii. E firesc sa pierdem medici? In timp ce promovam loaze, incultura, vulgaritate…vai de cap de om…
Drum lin …Viviana”, a scris un medic pe Facebook.
Un alt mesaj, la fel de apăsător, vorbește despre un fenomen tot mai des întâlnit în rândul personalului medical:
„Anul trecut, două dintre fostele mele colege de facultate și-au pus capăt vieții. Una era medic militar și șef de secție, cealaltă, medic de familie respectat. Menționez aceste plecări deoarece, din acel moment, orice discuție despre gesturile extreme a părăsit pentru mine zona abstractului. Ele au rămas colege bune, femei cu chip și voce, cu biografii care s-au împletit strâns cu a mea.
Recent, am purtat o conversație lungă cu o doctoriță radiolog din Capitală, trecută ușor de 40 de ani. În locul performanțelor tehnice, mi-a dezvăluit un univers al izolării și al epuizării. Mi-a descris zilele petrecute într-o cameră cufundată în întuneric, sub o lumină artificială rece, privind ecrane ce rulează, fără oprire, fragmente de vieți străine. Imaginile cu mâinile ei crăpate de spălatul obsesiv după investigații mi-au reamintit un detaliu pe care l-am cunoscut bine în trecut – corpul medicului este adesea primul teritoriu al uzurii.
Când am citit astăzi știrea despre doctorița de 39 de ani găsită moartă în propriul apartament, am simțit un fior de recunoaștere. Știam cât de multă durere neîmpărtășită poate ascunde un om care afișează o funcționare impecabilă, în timp ce trăiește ceea ce medicina modernă numește „eroziunea invizibilă.”, este o parte din mesajul scris de altă persoană pe rețelele de socializare.
