Roxana
Dana Budeanu a publicat o mărturie emoționantă despre momentul în care a devenit mamă și despre medicul care i-a fost sprijin absolut. Vedeta vorbește deschis despre nașterea gemenelor și despre omul pe care îl numește „îngerul femeilor și al copiilor”. În centrul confesiunii se află medicul Nicolae Poiană, cel care i-a fost alături timp de nouă luni. Declarațiile Danei Budeanu au impresionat mii de oameni. Povestea este un omagiu adus unui nume uriaș din medicina românească.
Într-o confesiune profund personală, Dana Budeanu a vorbit despre unul dintre cele mai importante momente din viața ei și despre omul care a fost alături de ea atunci când fragilitatea, teama și speranța s-au întâlnit. Mărturia sa nu este doar povestea unei nașteri, ci și portretul unui medic rar, pe care îl numește fără ezitare „îngerul femeilor și al copiilor”.
Rândurile scrise de Dana Budeanu au emoționat mii de oameni și au readus în prim-plan numele marelui medic Nicolae Poiană, un profesionist despre care spune că nimeni nu îl va mai putea egala.
Dimineața în care totul a început
Dana Budeanu își amintește cu o claritate tulburătoare dimineața în care viața ei urma să se schimbe pentru totdeauna. Erau momentele dinaintea nașterii, când corpul și sufletul se pregăteau pentru despărțirea de o lume și intrarea în alta.
„Într-o dimineață, acum douăzeci și unu de ani, în burtica în care le-am dus cu mine peste tot și în care le-am mângâiat și le-am vorbit continuu și în care mi-am imaginat cum ar fi arătat ca doi îngeri, niște piciorușe și mânuțe băteau mai tare ca niciodată… să iasă…”, a scris Dana Budeanu.
Era începutul unei lupte interioare între dorința de a-i ține aproape și nevoia de a-i aduce pe lume pregătiți pentru realitatea de afară.
Dialogul unei mame cu copiii nenăscuți
Cu mâna pe burtică, Dana Budeanu le-a vorbit copiilor ei ca unei ființe deja conștiente de lume. Le-a cerut timp. Le-a cerut răbdare. Le-a cerut putere.
„Ca mereu, mami le-a explicat și atunci că trebuie să mai stăm puțin, ca să fim mari, mari și să rezistăm în lumea de afară, de care și astăzi încerc mereu să le feresc”, a mărturisit ea.
Răspunsul a venit nu în cuvinte, ci în mișcare.
„Vorbindu-le așa, cu mâna pe burtică, piciorușele și mânuțele băteau și mai tare…”, a adăugat Dana Budeanu.
Acele clipe au fost un amestec de dragoste absolută și responsabilitate copleșitoare.
Ultimele ore înainte de naștere
Înainte de a pleca spre spital, Dana Budeanu a simțit nevoia să pună totul la punct. Nu din superstiție, ci dintr-un instinct profund matern.
„Am alergat prin casă și mi-am dat seama că mai aveam atâtea de făcut înainte de a le naște și atâtea de aranjat în cămăruța lor de vis… și le-am rugat cu toată mintea și sufletul meu să mai stea câteva ore…”, a scris ea.
Fiecare gest a avut o semnificație aparte.
„Am luat pernuțele cusute de mama și de bunica mea, am aranjat toate hăinuțele în dulap, am pus fiecare ursuleț la locul lui și am plecat să le aduc pe lume…”, a continuat Dana Budeanu.
Era liniștea dinaintea unei furtuni emoționale.
Noaptea, spitalul și frica
Momentul nașterii este descris fragmentar, așa cum se întâmplă adesea în amintirile marcate de emoție extremă. Ceea ce a rămas a fost lumina și tăcerea.
„Nu-mi mai amintesc nimic, decât lumina puternică prin care le căutam și în care șopteam încet: «Copiii, unde sunt copiii?»… era noapte și nu răspundea nimeni… spitalul dormea…”, a povestit Dana Budeanu.
Frica a împins-o înainte, pe coridoarele lungi, în căutarea copiilor.
„M-am ridicat cu toată puterea și am plecat să le caut pe coridoarele lungi… și le-am găsit după un geam, lângă zeci și zeci de bebeluși adormiți… și niciunul nu era ca ele…”, a scris ea.
Acea secundă de îndoială a fost una dintre cele mai grele.
Clipă în care viața a început cu adevărat
Întâlnirea a venit, în cele din urmă, cu o intensitate greu de descris. „Am intrat și m-am luptat să ajung până la ele și acolo, în clipa aceea, viața mea a început de fapt… erau perfecte, ca doi îngeri pe un nor de zahăr…”, a mărturisit Dana Budeanu.
Pentru orice mamă, acesta este momentul în care totul capătă sens. Durerea, frica, așteptarea dispar, lăsând loc unei iubiri care nu mai are limite.
Omul din spatele acestui miracol
Dana Budeanu subliniază că această perfecțiune nu a fost întâmplătoare. În spatele ei a stat un om pe care îl evocă cu recunoștință profundă.
„Și au fost așa datorită lui… celui care le-a adus pe lume, celui care mi-a fost mâna de care m-am ținut nouă luni, celui care mi-a spus că o femeie însărcinată este apogeul feminității, al puterii și al iubirii”, a scris ea.
Medicul Nicolae Poiană nu a fost doar un specialist, ci un sprijin constant.
„Celui care mă suna și mă întreba: «Ești tot pe tocuri, da?»… celui care mi-a spus: «Ești mică, dar le duci, nu-ți fie frică»”, a continuat Dana Budeanu.
Un medic care a fost mereu acolo
Mărturia ei îl descrie pe Nicolae Poiană ca pe un om care și-a pus profesia mai presus de confortul personal.
„Celui care mi-a zâmbit în fiecare zi, celui care mi-a salvat prietene multe, celui care pleca duminica de la masa în familie… pentru noi…”, a scris Dana Budeanu.
Este portretul unui medic dedicat total, pentru care vocația nu se oprea la program.
„Îngerul femeilor și al copiilor”
Dana Budeanu spune că nu i-ar ajunge ani pentru a povesti tot ce a însemnat acest om.
„Am atâtea de povestit despre cel care a fost îngerul femeilor și al copiilor, că nu mi-ar ajunge ani…”, a mărturisit ea.
Concluzia vine simplu, dar cu o forță emoțională uriașă.
„El a fost marele medic Nicolae Poiană… și nimeni ca el nu se va mai naște…”, a scris Dana Budeanu.
Această mărturie rămâne nu doar o poveste personală, ci și un omagiu adus unui om care a schimbat destine și a lăsat urme adânci în viețile celor pe care i-a ajutat.
