Loredana Ionescu
Deși relația dintre Rusia și Iran s-a consolidat semnificativ în ultimii ani, mai ales după declanșarea războiului din Ucraina, Moscova a adoptat o poziție rezervată în actualul conflict din Orientul Mijlociu. În pofida sprijinului oferit anterior de Teheran, Kremlinul evită deocamdată un ajutor concret pentru Iran.
Dronele utilizate intens de armata rusă în Ucraina sunt de concepție iraniană. Inițial, Moscova le-a importat direct din Iran, ulterior începând producția internă a unor variante similare. În multe privințe, Teheranul a sprijinit efortul de război al Rusiei. Cu toate acestea, reacția Kremlinului în fața atacurilor recente asupra Iranului a fost limitată la declarații diplomatice.
Institutul pentru Studiul Războiului (ISW), un think-tank din Washington, a observat că Rusia a evitat să ofere sprijin militar sau strategic direct Iranului, chiar și după moartea liderului suprem Ali Khamenei și a altor oficiali iranieni în urma loviturilor lansate de SUA și Israel.
Kremlinul, concentrat pe Ucraina
Analiștii consideră că Rusia este constrânsă de propriul război din Ucraina și de prioritățile sale strategice. Potrivit ISW, Moscova încearcă să obțină concesii din partea Statelor Unite fără a compromite obiectivele pe care le urmărește în Ucraina.
Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat că Rusia este în contact permanent cu conducerea iraniană și analizează evoluția situației după ceea ce Moscova a numit „agresiune directă” împotriva Teheranului.
Peskov a subliniat că Rusia este dezamăgită de modul în care s-au desfășurat evenimentele, în contextul în care Moscova considera că negocierile internaționale păreau promițătoare înainte de declanșarea atacurilor.
Experții ISW notează însă că declarațiile Moscovei evidențiază limitele capacității sale de a sprijini Iranul și caracterul asimetric al relației dintre cele două state.
Relație „tranzacțională”, nu alianță defensivă
Mai mulți specialiști subliniază că parteneriatul ruso-iranian este în mare parte unul pragmatic. Olli Ruohomaki, expert în Orientul Mijlociu la Institutul Finlandez de Afaceri Internaționale, a afirmat că Rusia este deja puternic implicată în Ucraina și nu dispune de resurse pentru a deschide un nou front.
Potrivit acestuia, Moscova se confruntă cu dificultăți logistice și economice și nu are capacitatea de a susține simultan conflicte majore în mai multe regiuni.
De asemenea, Richard Betts, profesor emerit la Universitatea Columbia, a sugerat că Vladimir Putin a menținut sprijinul pentru Iran la un nivel „discret”, pentru a evita deteriorarea relațiilor cu administrația americană.
Julian G. Waller, lector de științe politice la Universitatea George Washington, a explicat că relația dintre Rusia și Iran nu este una de tip alianță defensivă. În opinia sa, este puțin probabil ca Moscova să intervină direct în cazul în care situația pentru Iran s-ar agrava dramatic.
Cooperare militară, dar cu limite
De la izbucnirea războiului din Ucraina, cooperarea militară dintre cele două state s-a intensificat. Iranul a furnizat Rusiei drone, rachete și muniție, iar în schimb ar fi comandat echipamente militare rusești, inclusiv elicoptere Mi-28 și avioane de vânătoare Su-35.
După conflictul din iunie 2025 cu Israelul, care a afectat grav sistemele de apărare antiaeriană iraniene, Teheranul ar fi încheiat un acord pentru achiziționarea a sute de lansatoare portabile rusești și mii de rachete sol-aer.
Cu toate acestea, Moscova a adoptat o poziție neutră atât în timpul războiului Iranului cu Israelul de anul trecut, cât și în urma atacurilor americane asupra instalațiilor nucleare iraniene.
Între timp, Rusia produce deja pe plan intern versiuni proprii ale dronelor de tip Shahed, reducând dependența directă de Iran.
Interese economice și echilibru geopolitic
Din punct de vedere economic, Moscova continuă să colaboreze cu Teheranul pentru a evita sancțiunile occidentale. Cele două state au operat așa-numite „flote fantomă” pentru a menține exporturile de petrol, în pofida restricțiilor internaționale.
Rusia și China au încercat, fără succes, să amâne aplicarea mecanismului „snapback” al ONU, care ar fi reactivat sancțiuni severe împotriva Iranului.
În ianuarie anul trecut, Vladimir Putin și președintele iranian Masoud Pezeshkian au semnat un acord de parteneriat strategic care acoperă domenii precum energia, finanțele, transporturile, agricultura și cooperarea științifică.
Compania rusă Rosatom, care a construit centrala nucleară de la Bushehr, a semnat ulterior un memorandum pentru dezvoltarea altor unități nucleare în Iran.
Totuși, pentru Moscova, relațiile comerciale cu parteneri majori precum China și India rămân mult mai importante decât cele cu Iranul, potrivit Hotnews.ro.
Calculul lui Putin
În actualul context, Vladimir Putin pare să prioritizeze obiectivele din Ucraina și menținerea unei marje de negociere cu Washingtonul. Deși Rusia a beneficiat de sprijinul iranian, intervenția directă în sprijinul Teheranului ar putea complica relațiile cu alte puteri și ar deschide un nou front geopolitic.
Astfel, deși Moscova condamnă atacurile asupra Iranului și menține contacte diplomatice, sprijinul concret rămâne limitat. Relația ruso-iraniană, deși strânsă, funcționează mai degrabă pe baza intereselor reciproce decât pe logica unei alianțe militare obligatorii.
Sursa foto: Arhivă
