Georgescu Dragos
Vineri, 23 octombrie, Biserica Ortodoxă face pomenirea a doi mărturisitori ai credinței despărțiți de aproape două milenii, dar uniți prin aceeași statornicie: Sfântul Apostol Iacob, ruda Domnului și întâiul episcop al Ierusalimului, și Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu, unul dintre preoții români care au pătimit în închisorile comuniste. În aceeași zi este pomenit și Sfântul Cuvios Macarie Romanul.
Calendar 23 octombrie 2026. Ce sfinți sărbătorim vineri și rugăciunea pe care trebuie să o rostești în această zi sfântă
În calendarul greco-catolic, ziua este închinată tot Sfântului Apostol Iacob, iar romano-catolicii îl sărbătoresc pe Sfântul Ioan din Capistrano.
Sfântul Apostol Iacob, ruda Domnului
Sfântul Iacob este numit în tradiția Bisericii „fratele Domnului” sau „ruda Domnului”. Potrivit Vieților Sfinților, el era fiul Dreptului Iosif, logodnicul Fecioarei Maria, dintr-o căsătorie anterioară. Tradiția spune că Iosif a avut patru fii cu prima sa soție, Salomeea: Iacob, Simion, Iuda și Iosi.
Încă din tinerețe, Iacob a dus o viață de mare asceză. Nu mânca decât pâine, nu bea vin și nicio altă băutură tare, ci doar apă, și purta o haină aspră din păr. Nopțile și le petrecea în rugăciune, dormind foarte puțin, iar din cauza îngenuncherilor dese, se spune că pielea genunchilor i se întărise asemenea celei a cămilelor.
Apostolul Pavel amintește, în Întâia Epistolă către Corinteni, că, după Înviere, Hristos „s-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor” (I Corinteni 15, 7).
Întâiul episcop al Ierusalimului și autorul primei Liturghii
După Înălțarea Domnului, Sfântul Iacob a devenit primul episcop al Ierusalimului, păstorind comunitatea creștină din Cetatea Sfântă timp de aproximativ 30 de ani. Tradiția Bisericii îi atribuie alcătuirea celei dintâi Liturghii, cunoscută și astăzi drept Liturghia Sfântului Iacob. Mai târziu, Sfântul Vasile cel Mare și Sfântul Ioan Gură de Aur au alcătuit forme mai scurte ale acesteia, adaptate puterilor credincioșilor, Liturghii care se săvârșesc până astăzi în bisericile ortodoxe.
Viața sa curată i-a adus respectul tuturor, inclusiv al celor care nu împărtășeau credința creștină. Potrivit tradiției, arhiereii iudei îi îngăduiau să intre în Sfânta Sfintelor din Templu, loc în care marele preot intra doar o dată pe an. Iacob se ruga acolo zi și noapte, cu fața la pământ, pentru întreaga lume.
Martiriul de la Templu
Numărul mare de oameni care se întorceau la Hristos prin cuvântul lui Iacob a stârnit invidia cărturarilor și a fariseilor. Potrivit Vieților Sfinților, aceștia l-au urcat, de sărbătoarea Paștilor, pe aripa Templului, cerându-i să vorbească mulțimii despre Iisus și sperând că va lepăda credința.
Sfântul însă a mărturisit cu glas tare că Hristos a pătimit, a înviat a treia zi, șade de-a dreapta Tatălui și va veni din nou să judece viii și morții. Mulțimea a primit cu bucurie mărturia sa și L-a slăvit pe Dumnezeu.
Înfuriați, prigonitorii l-au aruncat de pe aripa Templului. Încă viu, Iacob s-a ridicat în genunchi și s-a rugat pentru ucigașii săi, cerându-I lui Dumnezeu să-i ierte, asemenea lui Hristos pe Cruce. A fost apoi lovit cu pietre, iar un om l-a lovit în cap cu un lemn, ucigându-l. Avea 66 de ani. Credincioșii din Ierusalim l-au plâns mult pe cel care le fusese păstor trei decenii.
Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu, un sfânt al vremurilor noastre
Al doilea mare sfânt al zilei este unul român, foarte aproape de noi în timp. În ședința din 11–12 iulie 2024, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea Preotului Mucenic Constantin Sârbu, stabilind ca zi de prăznuire 23 octombrie, data trecerii sale la cele veșnice.
Copilăria și formarea
Constantin Sârbu s-a născut pe 10 ianuarie 1905, în comuna Cavadinești, din fostul județ Covurlui, astăzi în județul Galați, într-o familie simplă de agricultori. A rămas orfan de mic și a fost crescut de bunica sa, o femeie săracă, dar foarte credincioasă, care l-a îndemnat spre preoție.
Din 1919 a urmat Seminarul Teologic din Galați, iar din 1925 a studiat la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București. După terminarea studiilor, în 1929, nu a reușit să obțină o parohie în Arhiepiscopia Bucureștilor, așa că a lucrat aproape cinci ani ca cântăreț la Biserica Lucaci din Capitală.
Preot la Huși și în cartierul Vergului
În 1934 s-a mutat la Huși, la chemarea episcopului Nifon Criveanu, care l-a hirotonit diacon pe 15 august și preot a doua zi, la Catedrala Episcopală. Acolo a fost numit director al școlii de cântăreți și profesor, iar pe plan administrativ, membru al Judecătoriei Protopopiatului Fălciu.
Din noiembrie 1938, părintele a cerut să fie mutat într-o parohie nou înființată din București, Parcul Călărași, din cartierul muncitoresc Vergului. Parohia nu avea nici biserică, nici casă parohială. Părintele a ctitorit acolo Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena”. Rămas văduv, s-a dedicat unei vieți de nevoință și rugăciune.
Arestarea și anii de temniță
Curajul cu care Îl propovăduia pe Hristos l-a adus în atenția regimului comunist. Pe 10 ianuarie 1954, chiar în ziua în care împlinea 49 de ani, părintele Constantin Sârbu a fost arestat de Securitate. În octombrie același an a fost condamnat la opt ani și trei luni de închisoare pentru „uneltire contra ordinii sociale”.
A urmat un drum prin unele dintre cele mai cumplite locuri de detenție ale vremii: penitenciarele Jilava, Gherla și Dej și lagărele de muncă de la Poarta Albă și Salcia. După eliberare, în decembrie 1961, a fost trimis încă doi ani cu domiciliu forțat în satul Viișoara, în Câmpia Bărăganului.
Acolo l-a cunoscut părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, el însuși mărturisitor al temnițelor comuniste. Acesta își amintea, potrivit Doxologia, că, deși părintele Sârbu nu ținea predici și nu insista să-l îndemne la rugăciune, simpla sa prezență îi aducea liniște și îi vindeca rănile sufletești. Îl descria ca pe un om blând, cu vocea domoală, asemănător sfinților părinți din primele veacuri creștine.
Ultimii ani
Întors în București, după multe piedici, părintelui i s-a îngăduit, în aprilie 1964, să slujească la Biserica Sapienței, lăcaș care fusese închis timp de aproape 40 de ani. Ultima parte a vieții i-a fost marcată de boala dobândită în detenție, un ulcer grav, dar și de supravegherea continuă a Securității.
Pe 18 octombrie 1975 a fost operat la Spitalul Elias, însă a dezvoltat septicemie. Pe 23 octombrie 1975, după ce s-a spovedit și s-a împărtășit, părintele Constantin Sârbu a trecut la cele veșnice.
Ocrotitor al familiilor
În evlavia populară, Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu este cinstit ca un ocrotitor al familiei creștine. Mulți credincioși i se roagă pentru împăcarea soților aflați în conflict, pentru binecuvântarea căminului și pentru dragoste și înțelegere în casă. Pentru cei care trec prin încercări grele, viața lui, petrecută cu răbdare în închisori și în surghiun, fără ură față de prigonitori, este un exemplu de credință și statornicie.
Sfântul Cuvios Macarie Romanul
Tot pe 23 octombrie, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfântului Cuvios Macarie Romanul, un monah cinstit pentru viața sa de rugăciune și nevoință.
Rugăciune pentru ziua de 23 octombrie
Rugăciunea de mai jos este o rugăciune de evlavie personală, pe care o puteți rosti acasă, în liniște. Ea nu înlocuiește textele de slujbă aprobate de Biserică, pe care le puteți găsi în cărțile de cult sau la preotul paroh.
Rugăciune către Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu, pentru familie și pace în casă
Sfinte Preot Mucenic Constantine, care ai purtat cu răbdare lanțurile temniței și frigul Bărăganului pentru dragostea lui Hristos, caută cu milostivire spre mine, nevrednicul, care alerg astăzi la ajutorul tău.
Tu, care ai iertat pe cei ce te-au prigonit și n-ai lăsat ura să-ți întunece inima, învață-mă și pe mine să iert pe cei care m-au rănit și să nu țin mânie în sufletul meu.
Roagă-te lui Dumnezeu pentru casa mea și pentru cei dragi ai mei. Unde este neînțelegere, adu împăcare. Unde este răceală între soți, aprinde din nou dragostea și răbdarea. Unde sunt copii neliniștiți sau rătăciți, fii-le ocrotitor și călăuză spre bine.
Cere de la Hristos sănătate trupească și sufletească pentru cei bolnavi, mângâiere pentru cei întristați și putere pentru cei care trec prin încercări grele, așa cum și tu ai primit putere în suferințele tale.
Ajută-mă să rămân statornic în credință, să nu mă tem de greutăți și să trăiesc cu blândețe, smerenie și nădejde, după pilda vieții tale.
Prin rugăciunile tale, sfinte mucenice, să ne miluiască și să ne mântuiască Dumnezeu pe noi și casele noastre. Amin.
Rugăciune scurtă către Sfântul Apostol Iacob, ruda Domnului
Sfinte Apostole Iacob, ruda Domnului și întâi păstor al Ierusalimului, care te-ai rugat pentru toată lumea și ai iertat pe ucigașii tăi, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să-mi dăruiască o inimă curată, răbdare în necazuri și puterea de a-L mărturisi cu fapta și cu cuvântul. Amin.
Ce înseamnă ziua de 23 octombrie pentru credincioși
Ziua de 23 octombrie nu este o sărbătoare cu cruce roșie, astfel că nu există restricții speciale privind muncile gospodărești. Este însă un bun prilej de rugăciune și de reflecție asupra vieții celor doi mari mărturisitori pomeniți. Pentru cei care doresc să participe la slujbe, multe biserici săvârșesc Sfânta Liturghie, iar în unele parohii, precum cele legate de viața părintelui Constantin Sârbu din București, cinstirea sa are o însemnătate aparte.
Între Sfântul Iacob, ucis la Ierusalim în primul veac creștin, și Sfântul Constantin Sârbu, care a pătimit în temnițele comuniste ale secolului trecut, Biserica arată că mărturisirea credinței nu ține de o anumită epocă. Ambii au rămas statornici în fața presiunilor, iar ambii s-au rugat, până la capăt, fără să urască pe cei care i-au prigonit.
