Vanatoru Andreea
În anul 2026, în România, mediul agroalimentar se află sub o atenție sporită din partea autorităților în ceea ce privește reducerea risipei alimentare. Conform legislației în vigoare, toate firmele care activează în sectorul agroalimentar au obligația clară de a întocmi și transmite un raport anual privind măsurile adoptate pentru prevenirea pierderilor de alimente, pentru anul precedent, termenul limită fiind 31 martie.
Atenție firme agroalimentare. Documentul obligatoriu până pe 31 martie 2026
Această măsură legislativă nu este doar o formalitate birocratică, ci reprezintă un pas concret în atingerea obiectivelor strategice naționale și europene legate de combaterea risipei alimentare, protecția mediului și asigurarea unui consum responsabil al resurselor. Nerespectarea acestei obligații atrage sancțiuni severe, care pot ajunge până la 40.000 de lei, ceea ce subliniază gravitatea pe care autoritățile o acordă acestui subiect.
Estimările Ministerului Finanțelor arată că între 400.000 și 450.000 de firme sunt vizate de această măsură, ceea ce înseamnă că aproximativ o treime până la 40% din totalul operatorilor economici din România intră sub incidența legii. Această cifră evidențiază amploarea sectorului agroalimentar în economia națională și rolul major pe care îl joacă în lanțul de producție și distribuție a alimentelor, scrie România TV.
Este important de menționat că obligația de raportare nu se limitează doar la marile companii, ci include o gamă extinsă de operatori economici, de la ferme individuale până la lanțuri de retail, depozite frigorifice și unități de HoReCa, fiecare având responsabilitatea de a implementa măsuri concrete pentru prevenirea risipei alimentare și de a documenta aceste acțiuni în mod corect și transparent.
Raportarea se realizează prin două canale principale
În primul rând, firmele trebuie să utilizeze platforma oficială a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale – risipaalimentara.madr.ro – care asigură un cadru standardizat pentru colectarea datelor. În al doilea rând, conform legii, informațiile trebuie publicate și pe site-ul propriu al companiei, astfel încât acestea să fie accesibile publicului larg, garantând transparență și responsabilitate socială.
În ambele cazuri, datele transmise trebuie să fie complete, corecte și susținute de documente interne relevante, cum ar fi rapoarte de gestiune a stocurilor, bonuri de predare a alimentelor către organizații sociale sau dovezi de reciclare și transformare a subproduselor alimentare.
Obligația de raportare vizează un spectru foarte larg de operatori economici, incluzând întreaga structură a lanțului agroalimentar. În producția primară, sunt vizate fermele de legume și fructe, fermele zootehnice, producătorii de lapte crud, stupinele, fermele piscicole și producătorii de cereale. Aceste entități trebuie să demonstreze modul în care reduc pierderile în procesul de recoltare, manipulare și depozitare a produselor, prin aplicarea unor măsuri concrete și verificabile.
Sectorul industrial este, de asemenea, vizat pe larg. Fabricile de panificație și lactate, abatoarele, unitățile de procesare a cărnii, fabricile de conserve și unitățile de procesare a fructelor, sucurilor, piureurilor și altor produse derivate trebuie să raporteze măsurile adoptate pentru prevenirea risipei în toate etapele producției și procesării. În aceeași categorie intră și producătorii de băuturi alcoolice și răcoritoare, depozitele frigorifice și centrele logistice, distribuitorii de produse alimentare și magazinele alimentare de toate tipurile – de la supermarketuri și hipermarketuri la magazine de proximitate sau unități tip cash & carry.
Legea nu se limitează la producția și distribuția clasică a alimentelor; aceasta se extinde și asupra sectorului HoReCa, recunoscând impactul semnificativ pe care restaurantele, cafenelele, cofetăriile, patiseriile, unitățile de catering, bistrourile și food-truck-urile îl au asupra risipei alimentare. Cantinele școlare, universitare, spitalicești sau de firme intră, de asemenea, sub incidența raportării, deoarece acestea gestionează volume mari de produse și pot contribui semnificativ la reducerea risipei prin planificare, monitorizare și redistribuire.
Implementarea raportării nu presupune doar completarea unui formular
Firmele sunt obligate să arate că au aplicat cel puțin două măsuri pentru prevenirea pierderilor de alimente. Printre măsurile frecvent adoptate se numără vânzarea produselor aproape de termenul de expirare la preț redus, transferul gratuit către alți operatori pentru consum uman, utilizarea produselor neconsumabile direct în hrana animalelor, transformarea lor în compost sau biogaz și dirijarea subproduselor de origine animală către unități autorizate pentru procesare sau valorificare.
Aceste măsuri nu doar că ajută la reducerea risipei, ci și sprijină economia circulară și contribuie la protecția mediului, diminuând cantitatea de deșeuri alimentare care ajunge la gropile de gunoi.
Amenzi de până la 40.000 de lei
Nerespectarea acestor prevederi atrage sancțiuni importante. Pentru încălcarea regulilor de transfer al alimentelor între operatori, amenzile variază între 10.000 și 20.000 de lei, în timp ce neîncărcarea rapoartelor în platforma oficială poate atrage sancțiuni între 10.000 și 40.000 de lei. Singurele excepții sunt microîntreprinderile și întreprinderile mici, care beneficiază de tratament diferențiat, recunoscându-se limitările lor financiare și de resurse. Aceasta subliniază importanța conformării pentru firmele medii și mari, pentru care neîndeplinirea obligației poate avea consecințe financiare semnificative.
Procesul de raportare presupune verificarea minuțioasă a datelor interne înainte de transmiterea lor. Companiile trebuie să se asigure că informațiile reflectă realitatea și că fiecare măsură luată este documentată corespunzător.
Documentele suport pot include facturi interne, registre de gestiune, rapoarte de donare către organizații sociale, înregistrări ale utilizării produselor pentru hrana animalelor, certificate de compostare sau de producere a biogazului și orice altă dovadă care să demonstreze modul în care firma gestionează alimentele în mod responsabil. Această atenție la detalii este esențială, deoarece autoritățile pot solicita verificări sau controale pentru a valida datele raportate.
Legea care reglementează raportarea risipei alimentare se bazează pe prevederile Regulamentului (CE) 178/2002, care definește operatorii economici din lanțul alimentar și responsabilitățile acestora la fiecare etapă: producție primară, procesare, distribuție și comercializare. Astfel, obligația de raportare nu se limitează doar la producătorii agricoli sau la marile companii industriale, ci se extinde la orice entitate implicată în procesul de aducere a alimentelor la consumatori.
În sectorul producției primare, de exemplu, fermierii trebuie să demonstreze modul în care recoltarea, depozitarea și gestionarea produselor au fost optimizate pentru a minimiza pierderile. Aceasta poate include planificarea recoltelor în funcție de cerere, tehnici de depozitare care previn alterarea alimentelor sau redistribuirea surplusului către alți operatori sau organizații caritabile. În același timp, operatorii industriali trebuie să documenteze procesele interne de reducere a pierderilor, cum ar fi reciclarea subproduselor, optimizarea lanțului de producție și colaborarea cu alte firme sau instituții pentru valorificarea resurselor alimentare neutilizate.
Retailerii și unitățile HoReCa au și ei responsabilități semnificative. Magazinele și supermarketurile trebuie să raporteze modul în care gestionează produsele aproape de termenul de expirare, măsurile de redistribuire către organizații umanitare și acțiunile de reducere a cantităților aruncate. Restaurantele, cantinele și unitățile de catering trebuie să demonstreze că planificarea meniurilor, gestionarea stocurilor și reciclarea subproduselor se realizează eficient, cu scopul de a diminua risipa alimentară și de a contribui la obiectivele naționale și europene în materie de sustenabilitate.
Raportarea risipei alimentare nu este doar o cerință legală
Astfel, raportarea risipei alimentare nu este doar o cerință legală, ci și un instrument prin care firmele pot să-și optimizeze procesele, să reducă costurile și să își îmbunătățească imaginea publică prin responsabilitate socială. Această abordare integrată permite identificarea zonelor de risc, implementarea de soluții inovative și consolidarea unei culturi organizaționale orientate spre sustenabilitate și protecția mediului.
În concluzie, obligația de raportare a risipei alimentare în România în 2026 reprezintă un pas esențial pentru crearea unui sistem agroalimentar mai eficient, mai responsabil și mai sustenabil. Toți operatorii economici vizați, de la fermele mici la marile lanțuri de retail și unitățile HoReCa, trebuie să înțeleagă importanța acestei măsuri, să respecte termenele și să documenteze cu atenție fiecare acțiune. Prin aplicarea corectă a raportării și implementarea măsurilor concrete pentru prevenirea risipei, firmele contribuie la protecția mediului, la reducerea pierderilor alimentare și la promovarea unui comportament responsabil în întreaga societate.
Respectarea acestor prevederi nu este doar o obligație legală, ci și o manifestare a responsabilității față de comunitate, față de consumatori și față de mediul înconjurător. În acest context, termenul de 31 martie 2026 devine nu doar o dată limită administrativă, ci și un reper pentru angajarea concretă a tuturor actorilor din sectorul agroalimentar în lupta împotriva risipei alimentare și pentru construirea unui viitor mai sustenabil.
