Georgescu Dragos
Un nou-născut prematur a murit la Maternitatea Polizu din București, după ce a contractat o infecție în timpul spitalizării. Familia copilului susține că medicii nu i-au informat despre infecție și că tratamentul aplicat nu a fost corespunzător.
Anchetă uriașă după ce un bebelus a murit la Maternitatea Polizu. Acuze grave aduse de familia micuțului
În urma controlului efectuat de inspectorii Direcției de Sănătate Publică București, medicul curant a primit o amendă de 2.000 de lei pentru că nu a efectuat screeningul la internare conform protocolului, iar Colegiul Medicilor a fost sesizat pentru un posibil caz de malpraxis.
Copilul s-a născut în luna ianuarie, la doar 25 de săptămâni de gestație — o vârstă la care un prematur se află la granița dintre viață și moarte, dependent în totalitate de echipamentele și competența personalului medical dintr-o secție de terapie intensivă neonatală. La 25 de săptămâni, plămânii nu sunt formați complet, sistemul imunitar este aproape inexistent, iar orice complicație — oricât de aparent minoră — poate fi letală. Acești copii supraviețuiesc numai în condiții de îngrijire riguroasă, cu protocoale stricte de prevenire a infecțiilor, monitorizare permanentă și comunicare transparentă cu familia.
Timp de aproape două luni, bebelușul a rămas internat la Maternitatea Polizu — Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului „Alessandrescu-Rusescu” din București. La 17 martie, copilul a murit. Potrivit familiei, cauza a fost o infecție contractată în timpul spitalizării — o infecție nosocomială, adică dobândită chiar în mediul spitalicesc.
Familia copilului a formulat acuzații grave la adresa personalului medical de la Maternitatea Polizu. Potrivit acestora, medicii nu i-au informat despre faptul că bebelușul contractase o infecție în timpul internării. Mai mult, familia susține că tratamentul aplicat nu a fost unul corespunzător și că, practic, copilul a fost lăsat să moară fără ca măsurile medicale necesare să fie luate la timp și cu diligența cuvenită.
Aceste acuzații descriu un scenariu în care nu doar competența medicală este pusă sub semnul întrebării, ci și obligația fundamentală a medicilor de a informa pacienții — sau, în cazul unui nou-născut, familia acestuia — cu privire la evoluția stării de sănătate și la complicațiile apărute. Informarea corectă și promptă a familiei nu este o formalitate, ci un drept garantat de lege și un element esențial al relației dintre pacient și sistemul medical.
Sesizarea a ajuns la Ministerul Sănătății, care a dispus efectuarea unui control la maternitate prin intermediul inspectorilor sanitari ai Direcției de Sănătate Publică București.
Ce au verificat inspectorii DSP
Controlul efectuat de DSP București a acoperit mai multe categorii de documente și proceduri. Inspectorii au analizat foile de observație clinică ale nou-născutului — documentele medicale care consemnează evoluția stării pacientului, investigațiile efectuate și tratamentele aplicate. Au verificat de asemenea documentele care atestă operațiunile de curățenie și dezinfecție din secție, produsele biocide utilizate, fișa de declarare a infecțiilor nosocomiale (IAAM) și Protocolul de screening al pacientului la internare.
Concluzia inspecției privind condițiile igienico-sanitare a fost, aparent, una liniștitoare: inspectorii nu au constatat neconformități în ceea ce privește curățenia, dezinfecția, utilizarea produselor biocide, planul de autocontrol sau modul în care a fost completată și declarată fișa de infecție nosocomială.
Totuși, la verificarea foii de observație clinică mamă-nou-născut, inspectorii au descoperit o problemă concretă și documentată: screeningul la internare nu fusese efectuat, deși protocolul în vigoare îl impune în mod obligatoriu.
Amenda și sesizarea: ce urmează legal
Pentru această neconformitate — neefectuarea screeningului la internare — medicul curant a primit o sancțiune contravențională de 2.000 de lei, aplicată în baza Hotărârii de Guvern nr. 857/2011, articolul 32, litera k). Este o amendă administrativă, nu o sancțiune penală, și nu presupune automat recunoașterea unei culpe medicale în moartea copilului.
Mult mai semnificativă din punct de vedere al consecințelor profesionale pe termen lung este sesizarea adresată Colegiului Medicilor din România pentru un posibil caz de malpraxis medical. Colegiul Medicilor este organismul profesional care analizează astfel de cazuri din perspectiva eticii și a competenței medicale și poate aplica sancțiuni disciplinare care merg de la avertisment până la suspendarea sau retragerea dreptului de liberă practică.
Malpraxisul medical, în sensul juridic și deontologic al termenului, implică o abatere de la standardele de îngrijire acceptate care a cauzat un prejudiciu pacientului. Stabilirea existenței malpraxisului este un proces complex, care necesită analize medicale de specialitate, avizul comisiei de malpraxis și, în unele cazuri, parcurgerea unor proceduri judiciare.
Infecțiile nosocomiale în secțiile de neonatologie: un risc sistemic
Cazul de la Polizu reactivează o problemă veche și nerezolvată a sistemului medical românesc: infecțiile nosocomiale, adică infecțiile contractate în mediul spitalicesc. România are una dintre cele mai ridicate rate de infecții nosocomiale din Uniunea Europeană, o situație documentată de ani de zile în rapoartele autorităților sanitare europene, dar față de care măsurile structurale au lipsit sau au fost insuficiente.
Secțiile de neonatologie și terapie intensivă neonatală sunt printre cele mai vulnerabile la astfel de infecții, tocmai pentru că pacienții — nou-născuții prematuri — nu au niciun mecanism de apărare imunitară funcțional. O bacterie care pentru un adult sănătos nu reprezintă nicio amenințare poate fi fatală pentru un prematur de 25 de săptămâni. De aceea, protocoalele de prevenire a infecțiilor în aceste secții sunt extrem de stricte și orice abatere de la ele poate avea consecințe ireversibile.
Screeningul la internare — tocmai procedura care lipsea în cazul de față — este una dintre primele linii de apărare. El permite identificarea timpurie a pacienților care ar putea fi purtători de germeni periculoși și izolarea sau tratamentul preventiv al acestora înainte ca infecția să se răspândească. Neefectuarea acestui screening nu înseamnă automat că infecția contractată de bebeluș era previzibilă sau evitabilă prin această procedură, dar reprezintă o breșă procedurală care nu ar fi trebuit să existe.
Maternitatea Polizu și contextul instituțional
Maternitatea Polizu este una dintre cele mai mari și mai cunoscute maternități din România, parte a Institutului Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului „Alessandrescu-Rusescu”. Este o instituție cu tradiție, care gestionează anual mii de nașteri și care are una dintre puținele secții de terapie intensivă neonatală capabile să îngrijească prematuri extremi — adică nou-născuți sub 28 de săptămâni de gestație. Tocmai această specializare înaltă atrage cazurile cele mai dificile din București și din regiunile limitrofe.
Faptul că un caz de acest tip apare la Polizu nu este neapărat o surpriză — orice instituție care gestionează cazuri extrem de complexe se confruntă inevitabil cu decesuri și complicații. Dar modul în care instituția și personalul medical comunică cu familiile, respectă protocoalele și gestionează transparent complicațiile face diferența dintre o tragedie medicală și o neglijență medicală.
Ce ar trebui să urmeze
Dincolo de amenda administrativă și de sesizarea la Colegiul Medicilor, cazul ridică întrebări la care autoritățile medicale ar trebui să răspundă public și transparent. A existat o legătură cauzală demonstrabilă între neefectuarea screeningului la internare și infecția contractată de bebeluș? Au fost respectate toate celelalte protocoale de îngrijire a unui prematur de 25 de săptămâni? Familia a fost informată corect și în timp util despre evoluția stării de sănătate a copilului și despre complicațiile apărute?
Răspunsurile la aceste întrebări nu pot veni dintr-un control de câteva ore al DSP, ci dintr-o anchetă medicală aprofundată, cu experți în neonatologie, care să analizeze întreaga evoluție a cazului de la naștere până la deces. Familia are dreptul la aceste răspunsuri, iar sistemul medical are obligația să le furnizeze — nu pentru a se apăra, ci pentru a înțelege ce s-a întâmplat și pentru a preveni repetarea unor situații similare.
Cazul bebelușului prematur mort la Polizu este, în esență, și povestea unui sistem medical care continuă să trateze transparența și comunicarea cu familiile ca pe niște opțiuni, nu ca pe niște obligații fundamentale.
