Roxana
O veste care a îndoliat Unitatea de Primiri Urgențe a Spitalului Clinic Municipal de Urgență Timișoara. Ungureanu Octavian Emanuel, cunoscut de toți drept Tavi, a încetat din viață, lăsând în urmă un gol pe care colegii săi spun că nu îl pot umple. Omul care venea zilnic la datorie cu zâmbetul pe buze și inima deschisă nu mai este.
Vestea care a îndoliat UPU Timișoara
Colectivul Secției UPU din cadrul Spitalului Clinic Municipal de Urgență Timișoara a anunțat cu profundă tristețe trecerea în neființă a colegului Ungureanu Octavian Emanuel, cel pe care toți cei din jur îl știau drept Tavi. Anunțul a venit însoțit de cuvinte care spun mai mult decât orice biografie ar putea cuprinde: devotament, profesionalism, colegialitate.
Sunt trei cuvinte simple. Dar în lumea urgențelor medicale, unde fiecare tură aduce cu sine presiune, situații limită și decizii luate în fracțiuni de secundă, aceste trei calități nu sunt deloc obișnuite. Ele se construiesc în ani de muncă și se dovedesc zi de zi, în fiecare gardă, în fiecare moment în care un om în suferință ajunge pe ușa UPU-ului și are nevoie să găsească pe cineva pregătit nu doar profesional, ci și uman.
Tavi fusese unul dintre acei oameni.
Un om pe care UPU-ul îl va simți mereu absent
Colegii l-au descris în cuvinte care vin din inimă, nu din protocol. „Colectivul UPU este de acum mai sărac. Ne vom aminti mereu de tine, Tavi, de munca în echipă, de zâmbetul și dedicarea ta”, au scris cei care au lucrat umăr la umăr cu el în una dintre cele mai solicitante secții dintr-un spital.
Zâmbetul. Într-un loc în care oamenii vin speriați, în durere, deseori disperați, un zâmbet sincer nu este un gest mic. Este un act de umanitate repetat conștient, în fiecare zi, indiferent de cât de grea fusese tura sau de câte ore petrecuse pe picioare. Colegii și-au amintit de el tocmai cu acel zâmbet în minte, ceea ce spune tot ce trebuie spus despre ce fel de om fusese Ungureanu Octavian Emanuel.
„Ai fost un om bun, de la care am învățat multe. Îți mulțumesc pentru tot ceea ce ai oferit celor din jur, pentru bunătatea și dedicarea ta”, a scris unul dintre cei care l-au cunoscut îndeaproape. Faptul că un om lasă în urmă oameni care spun că au învățat de la el este poate cea mai frumoasă formă de moștenire pe care o poți lăsa.
Mesajele celor care l-au iubit
Pe rețelele sociale, acolo unde anunțul a fost făcut public, mesajele au curs unul după altul. Nu mesaje formale, nu condoleanțe de circumstanță, ci cuvinte care poartă greutatea unei pierderi reale, a unui om care contase cu adevărat pentru cei din jur.
„Amintirea ta va rămâne vie în inimile celor care te-au cunoscut. Dumnezeu să te aibă în grija Sa. Odihnă veșnică dă-i, Doamne, și lumina fără de sfârșit să-i strălucească”, au transmis cei care l-au cunoscut.
„Drum lin la cer”, au adăugat colegii din UPU, cu acea simplitate care, în momentele de doliu adevărat, devine singura formă onestă de exprimare.
Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara și-a pierdut nu doar un angajat. A pierdut un om care știuse să facă din meseria sa mai mult decât o obligație. Îl pierd colegii care au lucrat cu el și care vor simți absența lui în fiecare tură. Îl pierde o secție în care oamenii vin în cele mai grele momente ale vieții lor și au nevoie să găsească în față un om cu inima la locul ei.
