Loredana Ionescu
Măștile de oxigen sunt printre cele mai cunoscute elemente de siguranță dintr-un avion, însă puțini pasageri știu cu adevărat cum funcționează și cât timp pot furniza aer respirabil în cazul unei situații de urgență. De cele mai multe ori, demonstrațiile făcute de însoțitorii de bord înainte de decolare sunt privite superficial sau chiar ignorate, deși informațiile prezentate pot deveni esențiale într-un incident de depresurizare.
În cazul în care presiunea din cabină scade brusc, măștile cad automat din compartimentele aflate deasupra scaunelor. Pasagerii trebuie să le fixeze imediat peste nas și gură și să respire normal, chiar dacă sacul atașat măștii nu pare să se umfle.
Piloții explică faptul că alimentarea cu oxigen nu este concepută pentru a dura până la aterizare. Sistemul trebuie să ofere suficient timp echipajului pentru a coborî aeronava la o altitudine la care aerul exterior poate fi respirat în siguranță.
De ce este presurizată cabina unui avion
Avioanele comerciale zboară, de regulă, la altitudini foarte mari, unde aerul este rarefiat, iar cantitatea de oxigen disponibilă organismului este insuficientă pentru o respirație normală. Din acest motiv, cabina este presurizată artificial.
Atmosfera din interior nu reproduce exact condițiile de la nivelul mării, ci este menținută la un nivel comparabil cu cel întâlnit la altitudini de aproximativ 1.500-2.400 de metri. Majoritatea pasagerilor sănătoși tolerează fără probleme aceste condiții.
Dacă sistemul de presurizare nu mai funcționează sau dacă aeronava pierde presiunea din cauza unei defecțiuni, aerul din cabină devine rapid prea rarefiat. În astfel de momente, măștile de oxigen se activează pentru a preveni apariția hipoxiei.
Depresurizarea poate fi lentă sau rapidă. În primul caz, pasagerii ar putea observa senzație de presiune în urechi, disconfort, amețeală sau răcirea aerului din cabină. În cazul unei depresurizări bruște, măștile pot cădea imediat, iar echipajul începe procedurile de coborâre de urgență.
Astfel de incidente sunt rare, însă industria aviatică tratează posibilitatea lor cu maximă seriozitate. Aeronavele sunt echipate cu sisteme redundante, iar piloții sunt instruiți periodic pentru a reacționa rapid.
Cât timp funcționează măștile de oxigen pentru pasageri
În cele mai multe aeronave comerciale, măștile destinate pasagerilor furnizează oxigen pentru aproximativ 12-15 minute. Durata exactă poate varia în funcție de modelul avionului, de configurația sistemului și de cerințele operaționale.
La prima vedere, un interval de 12 minute poate părea prea scurt. În realitate, el este calculat astfel încât să acopere timpul necesar unei coborâri rapide și controlate.
În cazul unei pierderi de presiune la altitudine mare, piloții își fixează imediat propriile măști, comunică între ei și inițiază coborârea de urgență. Obiectivul este ca avionul să ajungă cât mai repede la o altitudine sigură, de regulă în jurul valorii de 3.000 de metri sau mai jos, în funcție de teren și de situația concretă.
La această altitudine, majoritatea oamenilor pot respira fără oxigen suplimentar. Din acest motiv, măștile pasagerilor nu trebuie să funcționeze timp de ore întregi.
Patrick Smith, pilot și autorul volumului „Cockpit Confidential”, a explicat că problemele grave provocate de pierderea presiunii sunt foarte rare și că reacția corectă a pasagerilor este esențială.
„Accidentele sau decesele cauzate de problemele de presiune sunt extrem de rare. Dacă măștile coboară din plafon, pune-ți imediat masca și încearcă să rămâi calm. Avionul va coborî rapid la o altitudine sigură”, a explicat pilotul.
Durata sistemului nu este aleasă aproximativ. Ea este stabilită în funcție de performanțele avionului, viteza de coborâre și rutele pe care aeronava poate ajunge într-o zonă cu altitudine sigură.
Ce fac piloții imediat după pierderea presiunii
În cabina de pilotaj există măști de oxigen diferite de cele pentru pasageri. Acestea sunt proiectate să poată fi puse foarte rapid și să ofere protecția necesară echipajului pentru a continua controlul aeronavei.
Primul pas este fixarea măștilor de către piloți. Abia apoi sunt executate celelalte proceduri, deoarece o persoană care rămâne fără oxigen la altitudine mare își poate pierde capacitatea de reacție într-un timp extrem de scurt.
După activarea măștilor, echipajul verifică situația și începe coborârea. Manevra poate fi percepută de pasageri ca fiind bruscă, mai ales dacă avionul pierde rapid altitudine. Totuși, acest lucru nu înseamnă că aeronava cade necontrolat.
Coborârea de urgență este o procedură standard, repetată în simulatoare și calculată astfel încât avionul să ajungă rapid într-un mediu sigur. Piloții pot informa controlul traficului aerian, pot schimba direcția de zbor și pot decide aterizarea pe un aeroport apropiat.
Pasagerii trebuie să rămână pe scaune, cu centurile fixate, și să urmeze instrucțiunile echipajului. Ridicarea în picioare sau încercarea de a recupera bagaje poate crea riscuri suplimentare.
De ce trebuie să îți pui mai întâi propria mască
Instrucțiunea potrivit căreia un adult trebuie să își fixeze mai întâi propria mască, înainte de a ajuta un copil, nu este lipsită de empatie și nici nu este o simplă formulă repetată în timpul demonstrației de siguranță.
La altitudine mare, timpul în care o persoană poate gândi și acționa corect fără oxigen poate fi foarte scurt. Dacă adultul încearcă să îi pună mai întâi masca unui copil și își pierde cunoștința, există riscul ca niciunul dintre ei să nu mai fie protejat.
După ce propria mască este fixată, adultul poate ajuta în siguranță copilul sau o altă persoană care are nevoie de sprijin. Aceeași regulă se aplică și celor care călătoresc cu persoane vârstnice sau cu pasageri cu mobilitate redusă.
Masca trebuie trasă ferm spre față pentru a porni alimentarea cu oxigen, după care banda elastică se fixează în jurul capului. Pasagerul trebuie să acopere atât nasul, cât și gura și să respire normal.
Ce se întâmplă dacă avionul se află deasupra munților
Există regiuni în care avionul nu poate coborî imediat la aproximativ 3.000 de metri, deoarece relieful este prea înalt. Un exemplu îl reprezintă rutele care traversează lanțuri muntoase precum Himalaya.
În astfel de situații, companiile aeriene și echipajele folosesc proceduri speciale, pregătite înainte de zbor. Sunt stabilite rute de evacuare și altitudini intermediare care permit aeronavei să evite munții și să ajungă treptat într-o zonă sigură.
Sandeep Chandra, pilot comercial și fost pilot militar, a explicat că durata alimentării cu oxigen este calculată și în funcție de asemenea scenarii. Planificarea zborului ia în considerare relieful, performanțele aeronavei și punctele în care avionul poate coborî fără să se apropie periculos de sol.
Pe anumite aeronave sau rute pot exista sisteme cu o autonomie diferită, tocmai pentru a respecta cerințele de siguranță aplicabile traseului respectiv.
Pasagerii nu trebuie să încerce să estimeze singuri dacă rezerva de oxigen este suficientă. Echipajul are proceduri clare pentru fiecare tip de aeronavă și pentru fiecare zonă survolată.
De ce sacul măștii poate rămâne aparent gol
Unul dintre cele mai confuze detalii pentru pasageri este sacul transparent atașat măștii. Mulți se așteaptă ca acesta să se umfle asemenea unui balon și pot crede că sistemul nu funcționează dacă sacul rămâne aproape plat.
Aspectul său nu indică neapărat o defecțiune.
Oxigenul este furnizat către mască, însă sacul funcționează ca un rezervor intermediar. Dacă pasagerul respiră repede, gazul este inspirat imediat și nu are timp să se acumuleze suficient pentru ca sacul să pară umflat.
British Airways precizează în instrucțiunile de siguranță că oxigenul poate curge chiar dacă sacul nu se umflă vizibil. Pasagerii trebuie să păstreze masca fixată și să continue să respire normal.
Scoaterea repetată a măștii pentru a verifica dacă funcționează poate expune persoana la aerul rarefiat din cabină. Într-un asemenea moment, cea mai sigură reacție este respectarea instrucțiunilor transmise de echipaj.
Cum este produs oxigenul din măștile pasagerilor
În multe avioane comerciale, oxigenul destinat pasagerilor nu provine din butelii mari amplasate deasupra fiecărui rând de scaune. Sistemele folosesc frecvent generatoare chimice de oxigen.
Atunci când masca este trasă, se activează un mecanism care pornește o reacție chimică. Aceasta produce oxigen pentru o perioadă limitată.
Procesul poate genera căldură și uneori un miros specific. Acest lucru nu înseamnă automat că există un incendiu sau că sistemul este defect. Generatoarele sunt concepute să funcționeze la temperaturi ridicate în compartimente special proiectate.
Odată pornit, un generator chimic nu poate fi oprit și repornit. El va continua să producă oxigen până când reacția se încheie. Din acest motiv, rezerva are o durată prestabilită.
Echipajul de cabină și piloții pot avea acces la surse de oxigen separate, în funcție de rolurile și pozițiile lor în aeronavă.
Ce este hipoxia și de ce poate fi atât de periculoasă
Hipoxia apare atunci când țesuturile organismului, în special creierul, nu primesc suficient oxigen. Problema este periculoasă deoarece persoana afectată nu își dă întotdeauna seama că începe să își piardă capacitatea de a gândi și de a reacționa.
Primele manifestări pot include amețeală, durere de cap, dificultate de concentrare, confuzie, vedere încețoșată, amorțeală și lipsă de coordonare.
Uneori poate apărea o stare de euforie. Persoana se poate simți neobișnuit de bine sau poate deveni prea relaxată, deși situația este critică. Acesta este unul dintre motivele pentru care hipoxia este atât de înșelătoare.
Ulterior pot apărea somnolența, pierderea capacității de judecată și leșinul. Fără oxigen, organismul nu mai poate funcționa normal, iar consecințele pot deveni grave.
La altitudini de aproximativ 12.000 de metri, timpul în care o persoană poate acționa eficient fără oxigen suplimentar poate fi de ordinul secundelor. Airbus arată că, în asemenea condiții, timpul util de conștiență poate fi în jur de 18 secunde.
Acest interval nu reprezintă neapărat timpul până la pierderea completă a cunoștinței, ci perioada în care omul mai poate lua decizii și executa corect o acțiune. După aceea, capacitatea de reacție poate scădea rapid, potrivit Playtech.
De ce nu trebuie ignorate demonstrațiile de siguranță
Pasagerii care zboară frecvent au tendința să considere instrucțiunile de siguranță repetitive. Totuși, amplasarea ieșirilor, modul de folosire a măștii și poziția recomandată în caz de urgență pot diferi în funcție de tipul aeronavei.
Înainte de decolare, fiecare pasager ar trebui să observe unde se află cea mai apropiată ieșire, să citească instrucțiunile din buzunarul scaunului și să asculte demonstrația însoțitorilor de bord.
Dacă măștile cad, pasagerii nu trebuie să intre în panică și nici să se ridice. Masca trebuie trasă, fixată peste nas și gură, iar respirația trebuie menținută cât mai calmă.
În cazul în care mai multe măști cad din compartiment, fiecare persoană trebuie să folosească una. Numărul lor este stabilit astfel încât să existe măști pentru locurile de pe rând, uneori fiind prevăzută și o mască suplimentară.
Pasagerii trebuie să păstreze masca până când echipajul anunță că poate fi îndepărtată. Chiar dacă avionul pare să fi coborât suficient, numai piloții pot confirma că presiunea și altitudinea permit renunțarea la oxigen.
Ce trebuie să facă pasagerul în primele secunde
Într-un incident de depresurizare, primele secunde sunt importante. Reacția recomandată este simplă: pasagerul trebuie să apuce masca, să o tragă spre față, să acopere nasul și gura și să fixeze banda elastică.
Respirația poate fi continuată normal, chiar dacă oxigenul nu are un miros specific și sacul nu se umflă. Centura trebuie menținută fixată, deoarece avionul poate începe imediat coborârea.
Bagajele, telefonul sau alte obiecte nu trebuie să devină o prioritate. De asemenea, pasagerii nu trebuie să scoată masca pentru a striga sau pentru a discuta cu persoanele din jur.
După fixarea propriei măști, pot fi ajutați copiii sau pasagerii care nu reușesc să și-o pună singuri.
Însoțitorii de bord au propriile responsabilități în timpul unei asemenea proceduri. Ei trebuie să se protejeze, să se asigure pe scaunele lor și să intervină după stabilizarea situației, atunci când acest lucru este posibil.
Deși imaginile cu măști coborâte pot părea alarmante, sistemul este proiectat tocmai pentru a oferi protecție în intervalul critic în care aeronava coboară. Cele aproximativ 12-15 minute de oxigen sunt, în condițiile pentru care a fost conceput sistemul, suficiente pentru ca piloții să ducă avionul la o altitudine sigură.
Cea mai importantă regulă rămâne reacția imediată. Masca trebuie pusă fără întârziere, înainte de a încerca să fie ajutat altcineva. Pasagerii trebuie să rămână calmi, să țină centura fixată și să urmeze fiecare instrucțiune a echipajului.
Sursa foto: Arhivă
