Georgescu Dragos
Tot mai multe familii ajung în instanță după moartea unei persoane din cauza unui testament întocmit în ultimele luni sau chiar în ultimele zile de viață. De multe ori, documentul schimbă complet împărțirea averii, iar unii moștenitori se simt nedreptățiți și încearcă să îl anuleze.
Testamentul scris într-o perioadă de boală. Ce trebuie să demonstreze, de fapt, rudele pentru a-l contesta și pentru a-l anula
Răspunsul este nu. Boala, în sine, nu face automat testamentul nul. Chiar dacă o persoană suferea de cancer, era internată în spital sau avea o afecțiune gravă, testamentul poate rămâne perfect valabil dacă au fost respectate condițiile prevăzute de lege.
În schimb, dacă rudele susțin că boala a afectat capacitatea persoanei de a înțelege ceea ce făcea sau că aceasta a fost influențată ori constrânsă, ele trebuie să demonstreze aceste aspecte cu probe convingătoare.
## Simpla existență a unei boli nu este suficientă
Una dintre cele mai mari greșeli făcute de moștenitori este să creadă că orice testament redactat înainte de deces poate fi anulat.
Legea nu pornește de la ideea că o persoană bolnavă nu mai poate decide asupra bunurilor sale.
Există numeroși oameni care, deși suferă de boli grave, își păstrează perfect capacitatea de a gândi, de a înțelege consecințele actelor lor și de a lua decizii în mod liber.
Prin urmare, simplul diagnostic medical nu este suficient.
Faptul că testatorul era internat într-un spital sau urma un tratament nu înseamnă automat că testamentul este lipsit de valoare juridică.
Instanța va analiza situația concretă existentă în momentul în care documentul a fost întocmit.
## Capacitatea de discernământ este esențială
Unul dintre cele mai importante aspecte analizate într-un proces privind anularea testamentului este discernământul persoanei care l-a redactat.
Cu alte cuvinte, judecătorul va încerca să stabilească dacă, în ziua semnării testamentului, autorul:
* știa cine este;
* înțelegea ce bunuri deține;
* știa cui dorește să le lase;
* înțelegea consecințele juridice ale testamentului;
* putea lua decizii în mod liber.
Dacă răspunsul este afirmativ, existența unei boli nu este suficientă pentru anularea documentului.
În schimb, dacă boala afectase grav funcțiile cognitive sau psihice, situația poate fi diferită.
Ce trebuie să demonstreze rudele
Într-un proces de contestare a testamentului, simpla nemulțumire nu este suficientă.
Rudele trebuie să aducă probe care să susțină afirmațiile lor.
Printre aspectele care pot fi analizate se numără:
* lipsa discernământului;
* existența unor tulburări psihice severe;
* demența;
* boala Alzheimer în stadii avansate;
* accidente vasculare care au afectat funcțiile cognitive;
* tratamente medicamentoase care produceau confuzie severă;
* influențarea sau manipularea testatorului;
* amenințările;
* violența psihică;
* falsificarea testamentului;
* falsificarea semnăturii.
Nu este suficient ca rudele să afirme că persoana „nu mai era întreagă la minte”.
Instanța are nevoie de dovezi.
## Fișa medicală poate deveni una dintre cele mai importante probe
În multe procese, dosarul medical joacă un rol esențial.
Acesta poate conține informații privind:
* diagnosticele;
* tratamentele;
* starea neurologică;
* evaluările psihologice;
* evaluările psihiatrice;
* gradul de orientare în timp și spațiu;
* observațiile medicilor.
Dacă documentele medicale arată că persoana era lucidă și coopera cu personalul medical, acest lucru poate întări valabilitatea testamentului.
Dacă, dimpotrivă, fișele consemnează stări repetate de confuzie, dezorientare sau imposibilitatea comunicării, acestea pot deveni elemente importante într-un eventual litigiu.
Martorii pot influența decisiv procesul
Nu doar actele medicale contează.
Foarte importante pot fi și declarațiile persoanelor care l-au văzut pe testator în perioada respectivă.
Instanța poate audia:
* rude;
* vecini;
* prieteni;
* asistente medicale;
* medici;
* infirmieri;
* notari;
* alte persoane prezente la redactarea testamentului.
Dacă mai mulți martori confirmă că persoana era lucidă, discuta coerent și înțelegea perfect ceea ce făcea, șansele anulării testamentului scad.
În schimb, dacă există declarații consistente potrivit cărora testatorul nu își recunoștea familia, nu știa unde se află sau nu putea purta o conversație logică, acestea pot cântări mult.
## Expertiza medico-legală poate fi decisivă
În numeroase dosare, instanța dispune efectuarea unei expertize medico-legale.
Specialiștii analizează:
* documentele medicale;
* tratamentele administrate;
* istoricul bolii;
* evoluția afecțiunii;
* efectele medicamentelor;
* alte înscrisuri relevante.
Expertul încearcă să stabilească dacă, la momentul întocmirii testamentului, persoana avea discernământ.
Aceasta este una dintre cele mai importante probe din proces.
## Influențarea testatorului este greu de demonstrat
Există situații în care rudele susțin că testamentul nu reflectă voința reală a defunctului.
Ele afirmă că o anumită persoană l-a izolat, l-a manipulat sau l-a convins să își schimbe testamentul.
Aceste acuzații trebuie însă demonstrate.
Instanța va analiza:
* cine locuia împreună cu testatorul;
* cine îl îngrijea;
* cine avea acces la acesta;
* dacă existau conflicte în familie;
* dacă au existat presiuni;
* dacă testatorul era dependent de o anumită persoană.
Simplul fapt că un copil și-a îngrijit părintele până la sfârșitul vieții nu înseamnă automat că l-a influențat.
## Testamentul notarial este mai dificil de contestat
Există mai multe forme de testament.
În practică, testamentul autentificat de notar este, de regulă, mai greu de desființat decât unul olograf.
Notarul are obligația să verifice identitatea persoanei și să se asigure că aceasta își exprimă voința în mod liber.
Acest lucru nu înseamnă că testamentul autentic nu poate fi contestat.
Înseamnă doar că partea care solicită anularea trebuie să răstoarne prezumția că actul a fost întocmit în condiții legale.
## Testamentul scris de mână ridică mai multe întrebări
Atunci când testamentul este redactat acasă, fără intervenția notarului, apar deseori dispute.
Instanța poate verifica:
* dacă textul a fost scris integral de testator;
* dacă semnătura îi aparține;
* dacă data este autentică;
* dacă au existat modificări ulterioare.
În unele cazuri se dispune chiar o expertiză grafoscopică.
## Medicamentele puternice nu duc automat la anularea testamentului
Unele persoane primesc tratamente cu opioide, sedative sau alte medicamente puternice.
Acest lucru nu înseamnă automat că nu mai aveau discernământ.
Contează:
* dozele administrate;
* reacțiile produse;
* starea concretă din momentul semnării.
Există pacienți oncologici tratați cu medicamente foarte puternice care rămân perfect lucizi.
Există însă și situații în care tratamentul produce confuzie severă.
Fiecare caz este analizat individual.
## Boala Alzheimer schimbă situația?
Boala Alzheimer apare frecvent în procesele privind moștenirile.
Totuși, diagnosticul nu este suficient.
Boala evoluează în etape.
În fazele incipiente, multe persoane își păstrează capacitatea de a lua decizii.
În stadiile avansate, discernământul poate fi grav afectat.
Instanța va încerca să stabilească exact în ce etapă se afla persoana în ziua redactării testamentului.
## Demența poate constitui un element important
La fel se întâmplă și în cazul altor forme de demență.
Dacă afecțiunea afecta grav memoria, orientarea și capacitatea de înțelegere, aceasta poate constitui un argument important.
Dar și aici sunt necesare probe.
Nu este suficient ca rudele să spună că persoana „mai uita din când în când”.
## De ce contează data testamentului
Uneori, diferența dintre câteva zile poate fi esențială.
O persoană poate fi perfect lucidă într-o anumită perioadă și să își piardă discernământul câteva zile mai târziu.
Din acest motiv, instanța analizează foarte atent data exactă a întocmirii testamentului.
Toate probele sunt raportate la acel moment.
## Cine are sarcina probei
În general, persoana care solicită anularea testamentului trebuie să își dovedească afirmațiile.
Nu este suficient să susțină că testamentul este nedrept.
Trebuie să demonstreze motivele juridice pentru care actul ar trebui anulat.
Judecătorul nu poate desființa un testament doar pentru că un moștenitor consideră împărțirea averii incorectă.
## Faptul că un copil primește mai mult nu înseamnă automat că testamentul este ilegal
Foarte multe procese pornesc de la această idee.
Un părinte poate decide să lase anumite bunuri unui singur copil sau chiar unei persoane din afara familiei, în limitele prevăzute de lege și cu respectarea drepturilor moștenitorilor rezervatari, acolo unde acestea există.
Nemulțumirea celorlalți moștenitori nu reprezintă, prin ea însăși, un motiv de anulare.
Instanța analizează legalitatea actului, nu dacă acesta este considerat „corect” de întreaga familie.
Ce alte probe mai pot fi folosite
În funcție de situație, pot fi analizate:
* înregistrări video;
* fotografii;
* mesaje;
* scrisori;
* corespondență electronică;
* documente bancare;
* alte acte semnate în aceeași perioadă.
Uneori, aceste documente arată că persoana administra singură bunurile, vorbea coerent și lua decizii importante.
Alteori, ele pot confirma degradarea accentuată a stării psihice.
Procesul poate dura ani
Litigiile privind anularea testamentelor sunt, de regulă, complexe.
Instanța poate administra numeroase probe.
Pot fi audiați zeci de martori.
Pot fi dispuse expertize medicale și grafoscopice.
Se pot solicita documente de la spitale, cabinete medicale, notari și alte instituții.
Din acest motiv, procesele se pot întinde pe o perioadă îndelungată.
## Când există cele mai mari șanse de anulare
În practică, șansele de anulare cresc atunci când există un ansamblu de probe care indică faptul că, la momentul întocmirii testamentului, autorul nu își mai putea exprima în mod liber și conștient voința.
Pot avea importanță:
* documente medicale consistente;
* expertize medico-legale;
* declarații credibile ale martorilor;
* dovezi privind influențarea sau constrângerea;
* probe care arată lipsa discernământului exact în ziua semnării.
În schimb, dacă rudele se bazează doar pe suspiciuni, pe conflicte familiale sau pe faptul că împărțirea averii nu le avantajează, instanța poate considera că aceste argumente nu sunt suficiente pentru anularea testamentului.
Fiecare caz este analizat individual, iar hotărârea depinde întotdeauna de probele administrate și de împrejurările concrete în care testamentul a fost întocmit. În astfel de litigii, nu boala în sine decide soarta testamentului, ci dovada că aceasta a afectat în mod real capacitatea persoanei de a înțelege și de a-și exprima liber voința în momentul redactării documentului.
