Grigore Madalina
Toamna astronomică se apropie, iar în 2026 echinocțiul de toamnă va avea loc pe 23 septembrie, la ora 03:05, ora României. Fenomenul marchează debutul oficial al toamnei astronomice în emisfera nordică și începutul perioadei în care nopțile ajung să fie mai lungi decât zilele.
După echinocțiu, durata luminii naturale continuă să scadă. Soarele răsare din ce în ce mai târziu și apune mai devreme, proces care continuă până la solstițiul de iarnă din 21 decembrie.
În emisfera sudică, situația este opusă: echinocțiul din septembrie marchează începutul primăverii astronomice.
Când este echinocțiul de toamnă în 2026
În România, echinocțiul de toamnă se produce în noaptea de 22 spre 23 septembrie 2026, la ora 03:05.
Acesta este momentul care marchează trecerea astronomică de la vară la toamnă în emisfera nordică.
În apropierea echinocțiului, ziua și noaptea au durate aproximativ egale. După acest moment, nopțile devin progresiv mai lungi, iar zilele se scurtează.
Fenomenul se produce atunci când Soarele traversează ecuatorul ceresc, trecând din emisfera nordică a sferei cerești în cea sudică.
Există două echinocții în fiecare an: unul primăvara și celălalt toamna.
Ce se întâmplă după 23 septembrie
Echinocțiul schimbă treptat raportul dintre orele de lumină și cele de întuneric.
În perioada apropiată acestui fenomen, Soarele răsare aproape de punctul cardinal est și apune aproape de vest.
La latitudinile României, Soarele ajunge la amiază la aproximativ 45 de grade deasupra orizontului.
După echinocțiu, traiectoria aparentă a Soarelui devine tot mai joasă pe cer.
Răsăritul are loc mai târziu, în timp ce apusul vine mai devreme. Astfel, durata zilei scade treptat.
Procesul continuă până la solstițiul de iarnă, care în 2026 are loc pe 21 decembrie. Atunci este atinsă perioada cu cea mai redusă durată a luminii naturale din an.
Ulterior, zilele încep din nou să crească treptat.
De unde vine denumirea de „echinocțiu”
Cuvântul „echinocțiu” are o origine care descrie chiar fenomenul astronomic.
Termenul provine din francezul „équinoxe”, cu rădăcini în latinescul „aequinoctium”.
Acesta este format din „aequus”, care înseamnă „egal”, și „nox, noctis”, cu sensul de „noapte”.
Denumirea face referire la apropierea dintre durata zilei și cea a nopții în perioada echinocțiului.
Totuși, în practică, ziua și noaptea nu au neapărat exact câte 12 ore fiecare. Fenomenul astronomic este definit prin poziția Soarelui în raport cu ecuatorul ceresc.
Tradiții și obiceiuri asociate venirii toamnei
Dincolo de astronomie, această perioadă a anului a avut întotdeauna o importanță deosebită în lumea satului românesc.
Sfârșitul lunii septembrie coincide cu perioada recoltelor și cu pregătirea gospodăriilor pentru lunile reci.
După strângerea roadelor, familiile obișnuiau să pună deoparte proviziile pentru iarnă. Fructele și legumele erau depozitate, iar cămările începeau să fie umplute cu alimente conservate.
Tot acum erau pregătite lemnele pentru foc și erau organizate spațiile în care urmau să fie păstrate alimentele pe timpul iernii.
Târgurile și piețele de toamnă reprezintă o altă tradiție a acestei perioade. Fructele, legumele și celelalte produse ale sezonului sunt valorificate în numeroase localități.
Aceste obiceiuri păstrează și astăzi legătura dintre începutul toamnei, recoltă și pregătirile pentru sezonul rece.
Când trece România la ora de iarnă în 2026
Echinocțiul de toamnă nu trebuie confundat cu trecerea la ora de iarnă. Cele două momente au loc la aproximativ o lună distanță.
În 2026, România va trece la ora de iarnă în noaptea de sâmbătă, 24 octombrie, spre duminică, 25 octombrie.
La ora 04:00, ceasurile vor fi date înapoi cu o oră, astfel încât ora 04:00 va deveni ora 03:00.
Prin urmare, ziua de 25 octombrie va avea 25 de ore.
Până atunci, primul reper important al toamnei rămâne 23 septembrie. La ora 03:05 se produce echinocțiul, începe toamna astronomică în emisfera nordică, iar după această perioadă nopțile devin tot mai lungi în raport cu zilele.
